In sfarsit am reusit sa gasesc un moment in care sa continui povestirea primei mele experiente vintage - evident, totul la o cafea, cum altfel? - si sa ajung la partea practica, ca sa zic asa: prima achizitie vintage. Pentru ca pana la urma teoria e teorie, este foarte placut/interesant/util sa stii/sa citesti/sa afli cat mai multe, insa momentul insfacarii propriu-zise a prazii/a unui articol e o experienta extraordinara.
Asa ca astazi trec direct la acest subiect - practica pe teren - iar in foto vedeti si rezultatele; ma rog, o parte infima a acestora, multe piese achizitionate la inceputuri nu s-au pastrat. Prima "vanatoare de vintage" in ceea ce ma priveste a avut loc in vara lui 1990, la Budapesta. A fost pur si simplu o intamplare ca am ajuns intr-un magazin second hand - nimic premeditat, de fapt ma indoiesc si ca mi-a trecut prin cap ca exista astfel de magazine -, tata avea o prietena care le colinda din cu totul alte motive ( opere de caritate) si se aproviziona de acolo. Nici macar nu stiu daca in primul moment mi s-a parut fantastic - sau cum mi s-o fi parut - , cert e ca m-a prins inchiderea scormonind intr-un ditamai cos de unde mi se mai vedeau doar picioarele - spre amuzamentul tuturor, evident. Rezultatele, normal, n-au fost pe masura agitatiei - cu exceptia camasii rosii cu floricele din imagine si a unor jeansi crem Levis de la sfarsitul anilor '60 n-am ramas cu niciun articol notabil de pe urma acestei incursiuni. Nici camasa si nici jeansii (care chiar sunt un articol vintage destul de valoros) nu le-am mai imbracat cam din perioada liceului insa le pastrez in colectia mea ca amintire. Nemaivorbind de faptul ca poate, la un moment dat, imi va veni cheful sa le folosesc din nou, cine stie...
Oricum, n-am ramas cu traume majore de pe urma acestui experiment - eram (totusi) prea preocupata de lucrurile noi din vitrine, pantofi de lac cu toc cui si fundita (pe care unele dintre voi cu siguranta si-i amintesc), costum de jeans cu tinte, ciorapi cu dungi. Sandale elastice roz fosforescent - pe astea din pacate nu le mai am, le-am aruncat intr-un moment de slabiciune pe tema "nu se poate pastra chiar tot".
O a doua etapa s-a produs in timpul liceului, prin '92 - '93, tot la Budapesta. In plus, tocmai treceam printr-o perioada rock-hippie-punk, cu transformarile (rapide si nemiloase) de rigoare. Rochii cu floricele, pantaloni evazati, pantofi cu toc gros, traiste din lana - tot in Ungaria le-am gasit si cu cat imi luam mai multe cu atat voiam mai multe. Ah, da, si camasi din alea odioase cu patratele. Asta dupa o vara in care nu ma imbracasem decat in negru, cu bocanci militari si o geaca din jeans (de-a lui taica-meu, evident, sapte masuri mai mare), pe care cususem inscriptia "Slayer". Mda, stiu, o oarecare confuzie stilistico-muzicala insa imi placeau prea multe ca sa renunt la ceva...
Asa ca problema ma interesa chiar foarte mult mai ales ca la Bucuresti ajunsesem la concluzia ca de fapt nu-mi placea absolut nimic din lucrurile noi care se gaseau pe piata. De altfel din perioada aia tin minte doar doua achizitii - dezastruoase, evident - o rochie neagra lunga din bumbac si o pereche de "adidasi" care si-au dat obstescul sfarsit dupa vreo saptamana - erau din cel mai sinistru plastic cu putinta, facuti in Turcia. Cred ca de atunci am ramas cu o fobie fata de incaltamintea din plastic - nu de alta dar modelul chiar imi placuse.
Asa ca aveam nevoie de alte resurse pe care am reusit sa la gasesc (nu stiu prin ce intamplare fericita) singura. Insa despre chestia asta va voi povesti data viitoare, nu de alta dar daca mai stau mult pe aici s-ar putea sa-mi bubuie aparatul de cafea.
Apropo, cine vrea o cafea calda?
Articole noi pe Vintage Wardrobe
