Prieteni si dezamagiri

"Prietenia": relatie de dragoste si incredere intre doua persoane. Asa defineste dictionarul acest frumos cuvant.

Eu nu as putea sa traiesc fara prieteni. E atat de important sa existe oameni pe care stim ca putem sa ne bazam. Oameni cu care ne intelegem, cu care vorbim, cu care ne distram, care devin ca o familie pentru noi, oameni care ne accepta asa cum suntem. Nu trebuie sa gandim la fel ca sa fim impreuna, ci sa avem de unde sa invatam! Asta inseamna prietenie pentru mine. Prietenie adevarata!

Atunci cand prietenia nu este adevarata, intervine ceva, ceva se intampla si prietenul acela pe care noi il credeam intr-un fel anume, se schimba. Intuitia ne spune tot timpul cum sunt oamenii, intuitia nu ne insala nici macar o data, doar ca, din cand in cand, ne prefacem ca nu o auzim si ne apucam sa dezvoltam relatii cu oameni pe care vrem sa ii vedem intr-un fel, dar ei sunt altfel. De obicei in aceste situatii apare o problema, apoi dezamagirea. Dupa un timp, parca nici nu ne vine sa credem ca am fost prieteni cu astfel de persoane.

Nu exista pentru mine o durere mai ciudata decat aceea pe care o simt cand un prieten ma dezamageste. Ciudata, pentru ca eu sufar foarte mult, asa cum sufar cand m-a dezamagit un iubit sau cand am fost parasita.

Din cand in cand sunt lucruri care ne separa si care ne distrug prietenia: egoismul, un/o iubit/a care apare si ne indeparteaza de prietenii nostri, anumite discutii pe care daca nu le controlam se pot transforma intr-un dezastru care ne duce la sfarsitul unei bune prietenii.

Eu cred ca, asa cum se intampla si cu un/o iubit/a, trebuie sa cunoastem foarte bine persoana care ne este prieten/a. Intr-o prietenie adevarata, persoanele implicate se cunosc si devin aproape previzibile. Oricare dintre cei doi prieteni poate sa spuna de ce celalalt reactioneaza asa si de ce face ceea ce face, intr-o anumita conjunctura. Este foarte important ca atunci cand el nu ne raneste pe noi, ci pur si simplu face altceva decat ceea ce am face noi pusi in aceasi situatie, sa nu-l judecam. Prietenii sunt langa noi nu ca sa faca ceea ce vrem noi, ci ca sa ne impartasim din momentele placute sau mai putin placute din viata si sa fim aproape atunci cand ei au nevoie de noi.

Eu am un prieten de-o viata, Lucas. Am trecut prin cele mai grele lupte impreuna. Lucas este persoana careia pot sa-i povestesc orice am facut in viata; el ma cunoaste, stie cum sunt si stie ca sunt o prietena fidela in care poate sa se increada tot timpul. Daca eu fac ceva care el crede ca ma va rani apoi sau ca nu e corect, stie sa imi spuna in asa fel incat sa ma ajute, stie sa imi dea un sfat fara sa se impuna si, daca eu hotarasc sa fac alteva decat ce mi-a sfatuit el, ma lasa sa gresesc. Dar nu ma judeca. Niciodata. Da, de multe ori am avut neintelegeri, dar am stiut apoi, printr-o discutie constructiva, sa reparam ceea ce am stricat.

Asta inseamna un adevarat prieten si eu pot sa ma mandresc ca am unul, sigur unul in viata asta, Lucas. Pe langa asta, am foarte multi prieteni pe care i-am considerat buni si s-au pierdut pe drum. Mai sunt si altii pe care inca ii consider prieteni buni... dar nu pot sa garantez pentru nimeni, pentru ca oamenii sunt ciudati si ne surprind tot timpul.