Povestea unui tată: 6 lecţii financiare pentru copii şi părinţi

Anthony Guinta povesteşte în secţiunea de bloguri a publicaţiei online nerdwallet.com cum s-a schimbat viaţa lui de când a devenit tată.

Anthony şi soţia sa, Lisa, erau tineri, naivi şi fără prea multe cunoştinţe atunci când s-au căsătorit şi au avut primul lor copil. Primul lor plan financiar a fost cum să facă rost de bani pentru a putea cumpăra mai multe scutece. Din fericire, părinţii celor doi îndrăgostiţi au subliniat importanţa unei educaţii bune şi efortului depus pentru a avea o carieră şi o familie de succes.

Acum, când copiii săi sunt pregătiţi să termine facultatea, Anthony Guinta vrea să le împărtăşească şi altor părinţi o parte din experienţa sa de consultant financiar, plus câteva lecţii financiare pe care le-a "predat" copiilor săi.

1. "Nu poţi obţine întotdeauna ceea ce îţi doreşti"

Un moment important de pe urma căruia părinţii din exemplu de mai sus au învăţat ceva a fost atunci când colegii de clasă ai copiilor lor au primit gadgeturi scumpe şi bani de la Iepuraşul de Paşte. Iar copiii Lisei şi ai lui Anthony au primit doar iepuraşi de ciocolată.

Deşi cei doi părinţi îşi permiteau de fapt să le ofere copiilor aceleaşi lucruri pe care prietenii de la şcoală le-au primit de la Iepuraş, ei le-au explicat celor mici că exista, însă, o "capcană": dacă părinţii, printr-un scenariu absurd, aveau nevoie de bani când ajungeau la pensie pentru că ai lor copii au primit tot ce şi-au dorit acum, ei bine, părinţii ar fi nevoiţi să se mute, la bătrâneţe, cu cei doi copii.

Iar când au auzit această consecinţă, copiii au ajuns la un verdict: "Mamă, tată, economisiţi-vă banii!".

2. "Părinţii pur şi simplu nu înţeleg"

Unii părinţi au anumite filosofii în privinţa banilor de buzunar. Anthony şi Lisa le-au dat copiilor lor o sumă lunară, care trebuia să le acopere celor mici sursele de distracţie (filme, muzică, ieşirile la mall).

O alocaţie lunară poate fi greu de manageriat, dar i-a învăţat pe copii responsabilitatea de a face un buget. Dacă adolescenţii aveau un lucru planificat, ei cheltuiau foarte puţin sau chiar deloc din suma lunară de bani de buzunar primită de la părinţi, pentru a-şi face în avans o rezervă de bani.

Părinţii nu le ofereau în avans banii de buzunar, aşa că cei doi copii au învăţat că, odată ce şi-au cheltuit banii, erau nevoiţi să aştepte până luna viitoare, pentru a primi suma cuvenită.

3. "Bani obţinuţi din nimic"

Copilul tău primeşte uneori bani atunci când este ziua lui/ei de naştere – iar tu îi foloseşti uneori pentru a plăti facturile la utilităţi. Este OK să recunoşti că faci asta. Mulţi părinţi sunt nevoiţi să cheltuie banii primiţi de copiii lor.

Dar odată ce au trecut de acest punct, Anthony şi Lisa au început să le ofere copiilor lor o parte din banii primiţi în dar de la mătuşi şi bunici pentru a-i cheltui, iar restul de bani au fost puşi într-un cont de economii.

Iar în loc să ignore acel cont, părinţii le-au arătat copiilor că un cont în bancă, în care se depun constant bani, are multe beneficii. Apoi cei copiii au avut o revelaţie: "Aşadar mă plăteşte banca să îmi păstrez banii în cont?"

Pentru a încuraja comportamentul copiilor de a economisi bani la bancă, părinţii din exemplul nostru s-au oferit să le ofere bani celor mici la fiecare depozit pe care îl făceau, iar astfel adolescenţii economiseau şi mai mult. Chiar şi în ziua de azi, atunci când îşi întreabă copiii ce vor să facă cu banii primiţi în dar, răspunsul primit de Anthony şi Lisa este mereu acelaşi: "Pune-i în contul meu".

4. "Educă-ţi copilul"

Atunci când se apropie ultimul an de liceu, încep să apară gânduri legate de alegerea facultăţii, iar acest aspect poate fi unul înfricoşător pentru părinţi, mai ales când este vorba de costurile legate de taxele de şcolarizare.

Cei doi părinţi din exemplu ales, Anthony şi Lisa, le-au oferit copiilor lor o limită maximă de bani, cu intenţia de a acoperi educaţia lor preuniversitară. Dacă adolescenţii cheltuiau mai puţin decât suma alocată, ei puteau folosi excesul de bani pentru facultate sau îi puteau cheltui pentru a-şi începe o carieră sau pentru a-şi întemeia o familie.

Iar dacă adolescenţii alegeau o facultate care depăşea bugetul sau dacă nu terminau facultatea în termenul stabilit din cauza notelor proaste sau pentru că erau studenţi leneşi, costurile suplimentare erau suportate de copii, nu de către părinţi. Prin stabilirea acestor parametri încă de la început, părinţii i-au ajutat pe cei doi copii să fie conştienţi de impactul deciziilor lor, evitând conflictele viitoare.

5. "Copiii sunt bine mersi"

Toţi părinţii vor să îşi ajute copiii din punct de vedere financiar, din când în când, atât timp cât tinerii fac "lucrurile corecte" la şcoală, la locul de muncă, în viaţă, explică Anthony Guinta.

Dar copiii ar trebui să ştie că dacă o iau pe drumul greşit, calcă strâmb sau adoptă comportamente necorespunzătoare, tot acest ajutor şi sprijin financiar poate înceta. Prin faptul că le comunici copiilor aceşti parametri simpli, adolescenţii cu siguranţă nu se vor mai uita niciodată la bani ca la un bun care li se cuvine.

6. "Mergi pe drumul tău"

Cu siguranţă noi, ca părinţi, putem face (sau ar fi trebuit să facem) lucrurile în mod diferit. Dar iată că planul lui Anthony Guinta a funcţionat până acum, după cum spune el. Să înţelegi regulile primare pentru a obţine independenţa financiară este uşor: întotdeauna să cheltui mai puţin decât câştigi, şi să economiseşti banii pentru viitor. Însă partea cea mai grea este să urmezi aceste reguli, să le respecţi până la capăt.

Însă din fericire, poţi spera că piatra de temelie pe care ai pus-o în privinţa educaţiei copilului tău îi va oferi aripile de care are nevoie pentru a se avânta în grijile vieţii de zi cu zi, când ajunge la maturitatea financiară.