De cate ori nu ati auzit despre functionari care iau mita, profesori care dau meditatii, banii bagati in buzunarul asistentei pentru a fi mai cooperanta sau saritoare, ca sa nu mai vorbim despre celebrul plic care trebuie bine burdusit pentru a atrage atentia vreunui specialist intr-ale medicinei?
Toti avem o ruda, un vecin, o cunostinta care a trecut prin asa ceva, gata sa depuna marturie despre cat de marsavi pot fi unii.
Dar pe cati dintre cunoscuti i-ati auzit vorbind despre profesionisti in mod laudativ ?
Ei bine, o voi face eu. Mi s-a intamplat in viata asta sa am nevoie de doctori de diverse specialitati pentru probleme minore sau controale de rutina cerute de angajator. Nu-mi amintesc ca indeplinirea actului medical in ceea ce ma priveste sa-mi fi fost conditionata in vreun fel. Nu mai departe de saptamana trecuta am avut nevoie de consultul unui specialist. Era o urgenta minora, o rasucire a unui tendon a degetului opozabil, dar extrem de dureroasa si temporar invalidanta. In cursul firesc al lucurilor, dupa ce am fost preluata de catre personalul din cadrul departamentului de urgente al spitalului de provincie, mi s-a indicat locul in care sa astept. Holul era intesat cu oameni de diverse varste, fiecare suferind in felul sau sau insotind cate un bolnav. Nu peste mult timp am fost chemata in camera de garda, unde o doamna doctor tanara m-a examinat si m-a indrumat spre camera de radiologie. Mi s-a explicat clar care era problema si ce urma sa se intample. Totul pe un ton calm, ferm si foarte profesionist.
Mi-am continuat periplul in camera alaturata, unde am fost tratata cu acelasi respect cuvenit unui cetatean platitor de taxe. La intoarcerea pe hol m-a intampinat aceeasi forfota a pacientilor,asistentelor si personalului, precum o orchestra bine condusa de catre un dirijor eficient dar invizibil, fiecare stiind exact ce anume are de facut. Am fost nevoita sa astept intrucat solutiilor de developare a filmului radiografic nu le pasa de durerea mea si doar cand i-au permis medicului radiolog sa interpreteze filmul s-a luat decizia imobilizarii palmei intr-o fasa. Mi s-au dat indicatii cu privire la cum sa tin mana, ce anume sa aplic pentru a reduce durerea si cat timp sa pastrez fasa.
M-au impresionat tonul politicos, atitudinea sigura si promptitudinea cu care a fost identificata si rezolvata mica mea problema. Cred ca la fel se intampla si in cazul celorlalti pacienti. Asa ca m-am gandit ca nu e corect sa judecam anumite categorii profesionale dupa criteriile stabilite de altii, ci ca ar trebui sa primeze experientele noastre personale. Data viitoare cand mai auziti despre doctori care nu-si fac meseria, cautati in arhiva personala contraexemple. Sunt sigura ca aveti cel putin unul. Sau faceti un exercitiu de imaginatie. De pilda, cum ar fi sa lucrati zeci de ore saptamanal, luand contact cu tot felul de oameni, mai mult sau mai putin dificili, trebuind sa le ascultati pasurile, sa le alinati durerile si poate sa mai faceti fata si unor acuze injuste? Parca nu mai e atat de usor sa acuzi, sa dai din mana a lehamite si sa spui ca toti sunt la fel.
O fi o padure care mai are si uscaturi, nimeni nu neaga acest lucru. Dar de aici pana la a acuza o intreaga tagma e un drum lung. Ganditi-va numai la cate mii de ore de munca asidua depun, la cata experienta capata zilnic in lucrul cu oamenii, la simplul fapt ca uneori viata unui om depinde de decizia luata de un alt om. Si desi uneori aceasta decizie poate fi gresita, oricat de mult s-ar stradui acesti mici dumnezei nu sunt decat niste oameni care isi pun viata in slujba altor oameni. Din acest motiv si nu numai au si vor avea mereu respectul meu.
