Patul a devenit bun doar pentru somn? Cateva idei pentru a lua masuri!

În Explicit 29 apr 2009

Inceputul acestui articol mi-a adus imediat in fata ochilor cateva scene dintr-un film in care Jim Carrey si Tea Leoni, doi tineri casatoriti cu o viata de cuplu functionala dar ambitiosi si dornici sa aiba o cariera de succes, au ajuns in punctul de a planifica atent si momentele in care ar putea sa faca dragoste; dupa o asemenea planificare fiecare s-a intors pe partea lui si a adormit. Cate cupluri nu ajung in aceasta situatie, ca, la sfarsitul unei zile, odata ajunsi in pat sa manifeste foarte vizibil pentru partener dorinta doar de a dormi?

Cum se ajunge oare la aceasta fuga de intimitate manifestata prin dorinta de a fi lasat sa dormi? Sa consideram acest comportament ingrijorator? In acest caz ce ne semnaleaza?

Fiecare persoana adulta, barbat sau femeie, ar putea sa spuna atunci cand ii ceri sa gaseasca unul sau doua cuvinte pentru a descrie intimitatea sexuala: dorinta, joaca, incredere, putere, relaxare, placere, atingere, destindere, el si ea, noi, comuniune, etc.

A face dragoste presupune ca cei doi parteneri sa fie atrasi unul de celalalt, sa se bucure de o stare buna de sanatate, sa aiba suficienta energie pentru a manifesta dorinta si sa considere acest aspect al vietii de cuplu important pentru sanatatea proprie dar si pentru cea a relatiei. Iata ca acesta scurta descriere ma ajuta sa raspund la intrebarea de mai sus. Cand ajungem sa vedem patul ca fiind doar bun doar pentru somn?

Stresul acumulat in diferite arii de viata, fie profesionala sau relationala, poate aduce acest dezechilibru in modul in care hotaram sa ne directionam energia si disponibilitatea. Atunci cand ne simtim coplesiti de activitatile zilnice, cand organismul este obligat sa raspunda la noi solicitari, fara a avea ragazul necesar pentru a fi din nou pregatit sa raspunda la acestea, se instaleaza sentimentul de a fi sub presiune, de a simti o stare de incordare la nivel fizic si mental. Aceasta stare de incordare devine principalul obstacol in a fi atenti la ce anume isi doreste corpul si persoana noastra: de a fi destinsi, de a ne juca, de a fi tandri si a primi tandrete. Ce ne ramane de facut?

Sa intelegem ca noi suntem cei care hotaram ce este important in viata noastra si sa stabilim ferm ca intimitatea sexuala nu este doar ceva ce tine de chef, ci presupune sa-mi pregatesc corpul si sa las ca mintea sa vizualizeze momentele de destindere si satisfactie pe care ea poate sa mi le ofere.

Sa pastram momentele de grija si tandrete fata de partener manifestate prin gesturi tandre si cuvinte, care sa-l faca sa se simta apreciat si admirat de noi. Nu in ultimul rand, sa nu uitam de complicitate, obtinuta prin acele priviri, cuvinte sau gesturi stiute doar de cei doi parteneri.

Sa ne pastram interesul fata de acest domeniu cautand literatura sau chiar si articole pe internet care abordeaza acest subiect. Intimitatea sexuala nu este ceva natural sau innascut, ci inseamna si educatie, cunoastere de sine, psihologia sexelor, etc.

Sa nu-l acuzam pe celalalt si sa acceptam aceasta dificultate ca fiind cu egala responsabilitate pentru ambii parteneri, sa acceptam un dialog.

Daca dificultatile se mentin si chiar ajung sa perturbe si alte aspecte ale vietii personale de cuplu, sa cerem ajutorul fara a lasa ca temerile sau pudoarea sa ne impiedice sa ne recapatam starea de sanatate si incredere.