Pacatele "capitale" ale femeii maritate

"Scena" nu a fost deloc placuta, pentru ca scenele dintre doi parteneri in public -chiar daca restrans- ii fac pe cei din jur sa se simta jenati, aflati in cel mai nepotrivit loc si dorindu-si sa nu ii fi cunoscut pe cei doi.

Fara sa fie nimic exagerat in cearta dintre cei doi, reprosurile si acuzele pe care si le-au "pasat" reciproc -sunt oameni "educati", nu tipa unul la celalalt, cel putin nu in public- m-au facut pe mine -cea necasatorita- sa cred ca s-ar putea ca pacatul cel mai mare pe care il face o femeie casatorita sa fie cel care inglobeaza mai multe pacate mici si care duce, intr-un final, la pierderea iubirii sau la despartire sau divort.

Nu e neaparat nevoie sa fii casatorita ca sa te faci "vinovata" de aceste pacate, ci doar sa te afli intr-o relatie de durata in care rutina inceput, putin cate putin, sa isi spuna cuvantul!

Critica ucide sentimentele!

Ne vine atat de usor sa atragem atentia asupra lucrurilor pe care nu le face bine, asupra lucrurilor pe care le greseste si care nu ne plac. Cea mai amuzanta critica "intre soti" auzita in ultima vreme a fost constatarea unei sotii cu un sot atletic -spre slab- care a comentat atunci cand personajul masculin -ne aflam cu totii la masa- a vrut sa isi comande inca o portie, spunandu-i ca s-a ingrasat.

Lucrurile sunt, evident, valabile si pentru ei. Daca auzi o critica de prea multe ori -fie ea intemeiata sau nu- de la persoana care ar trebui sa iti fie cel mai aproape, ajungi sa iti pierzi increderea in tine si sa nu te mai simti bine in pielea ta.

In timp, niciunul dintre voi nu se va mai simti bine raportat la disponibilitatea afectiva de care ai nevoie pentru ca relatia sa se poata cladi frumos. Daca numeri, in gand, de fiecare data atunci cand iti vine sa ii atragi atentia asupra unui lucru, poate ca ce ii vei spune va fi ceva mai putin critic!

Victimizarea!

Nu trebuie sa fii casatorita ca sa devii o femeie "pacatoasa"! E destul sa spui, de fiecare data cand te uiti in oglinda, "Ce mult m-am ingrasat!", "Nu o sa mai arat niciodata la fel cum aratam inainte sa nasc" sau in fiecare dimineata ceva de genul "O duc cel mai rau la munca: nu mai suport!". Spune drept, tu ai accepta ca cel de langa tine sa fie o astfel de persoana, slaba si care se plange mereu? Toata lumea are zile proaste, important e sa nu il "impovaram" pe celalalt cu lucruri care nici nu depind de el si care nu pot fi nici rezolvate de el. Concentreaza-te pe ceva pozitiv si constructiv si pe lucruri care depind de tine!

Cicalirea ta il face sa fuga de acasa?

Discutand cu unul dintre psihoterapeutii cu care colaborez am atins si acest subiect. Adevarul e -asta o spun si in apararea mea- ca noi nu ne dorim de la inceput sa ii cicalim si insistam pe un anumit subiect numai pentru ca ni se pare ca vorbele noastre, fie ele cat de mestesugite, se lovesc de un zid. Acela al indiferentei lor. Asa ajungem sa spunem si de cate 10 ori acelasi lucru, pentru a ne asigura ca mesajul nostru a fost receptionat cum trebuie.

Psihoterapeutul mi-a spus ca teama barbatilor de a fi cicaliti ii face sa petreaca cat mai mult timp in afara casei si cat mai departe de partenerele lor. Daca iti doresti sa stii mai mult despre felul in care il poti convinge sa te ajute la treburile casei, citeste "Cine duce gunoiul".

Ca sa eviti situatiile in care il cicalesti (de obicei pentru lucruri pe care nu le-a facut sau pentru lucruri la care nu te-a ajutat) ii poti spune care sunt lucrurile de care el trebuie sa se ocupe si sa il lasi sa le faca, atunci cand este dispus.

El e vinovat!

Daca copilul ia bataie la scoala e clar, taica-su nu l-a invatat sa se apere. Daca nu se descurca la teza de romana, tatal lui e cel care nu a "stat pe capul lui" ca sa invete mai mult. Daca nu ai dormit noaptea trecuta, e tot vina lui: te-a impins, s-a foit sau a sforait! Daca nu mai faceti dragoste, e clar: tot din vina lui e! Nu-i asa? Ei bine, nu e asa!

Nu vei ajunge nicaieri daca vei crede sau vei continua sa crezi ca omul de langa tine e vinovat pentru orice, de la dezamagirile din relatia voastra si pana la raspandirea virusului gripei porcine! Iar daca incerci sa faci acest lucru pentru a te absolvi pe tine de orice vina, e iarasi gresit. Obisnuieste-te sa il faci vinovat de lucrurile de care se face cu adevarat vinovat, dar si atunci cu precautia pe care o ai atunci cand nu vrei sa ranesti pe cineva drag!

Santajul!

E o tactica feminina cunoscuta de toata lumea: daca se "poarta frumos", are parte de sex, daca nu - activitatea sexuala ia o pauza. Cel mai mare risc pe care si-l asuma cele care procedeaza asa este ca sotul lor sa isi gaseasca o amanta. Cel mai bine este sa incerci ca, in timp, sa iti schimbi nevoia de a-l santaja sau pedepsi cu ajutorul sexului cu nevoia de face amandoi compromisuri. De fapt, acolo e secretul: sa nu apelezi la santaj, ci sa incerci sa lasi de la tine, daca si el e dispus sa lase de la el!

Spuneti-mi voi daca descoperiti si alte doua pacate capitale de care ne putem face vinovate in relatii, pentru ca eu am considerat ca acestea cinci pot fi capitale pentru a-ti eroda, incet-incet, relatia de cuplu!