Ordinea lucrurilor sau mitul razboiului intre sexe

Si, pentru ca presiunea era imensa, nu a mai avut timp sa analizeze lucrurile si a trebuit sa gaseasca repede solutii.

Neavand la ce sa se raporteze cand si-a dorit emanciparea, eliberarea, nestiind exact ce si cat poate fi EA, l-a ales de etalon pe barbat si a stabilit ca obiectiv sa fie egala lui.

Aceasta alegere, aceasta raportare la un etalon exterior avea sa aiba pretul ei, atat in plan personal, cat si social. Intr-un fel, alegerea ei a rasturnat ordinea lucrurilor, "a asezat Universul in dezordine".

Ce implicatii a avut aceasta alegere? Nu le vom insira pe toate, caci sunt cu siguranta multe si de multe feluri, ci le vom aminti pe cele care ne vin repede in minte…

O parte din implicatii au fost bune: a capatat incredere in propriile forte, a pretins si a obtinut drepturi cetatenesti, dreptul la educatie si autodeterminare, si-a pus in valoare priceperea, abilitatile si cunostintele pentru a imbunatati cadrul socio-economic, a demonstrat ca are calitati de lider, ca isi poate asuma si poate face fata si responsabilitatilor "mari"…si alte asemenea minunate lucruri.

Facand toate aceste lucruri, cu sau fara intentie si constientizare, a intrat in competitie cu barbatul. Barbatul a fost probabil bulversat de aceasta schimbare in ordinea stiuta si necontestata pana atunci a lucrurilor. Probabil ca s-a iscat in el un conflict in momentul in care nu a mai stiut sa se raporteze la femeie: o stia supusa – s-a trezit ca ii contesta autoritatea; o stia casnica – s-a trezit ca ii concureaza locul de munca; era obisnuit sa o protejeze – a trebuit sa se raporteze la ea ca la un rival, i s-a dat de inteles ca este perfect capabila sa-si poarte singura de grija… Nu am verificat ipoteza, dar ma gandesc ca este posibil ca acesta sa fi fost momentul in care s-a nascut misoginismul. Probabil ca nesiguranta l-a facut pe barbat rautacios, combativ, cinic sau chiar violent la adresa femeilor. Implicatiile sunt insa mult mai complexe si mai profunde. La un nivel mai subtil, barbatul s-a simtit probabil "castrat", de-masculinizat. Cati dintre barbatii zilelor noastre debordeaza de masculinitate, emana virilitate, sunt hotarati, capabili, competitivi? Cati, in schimb, au un aer efeminat, sunt nehotarati, ipohondri, fricosi, se tem sa-si asume responsabilitati, intarzie sa se maturizeze?

Dar femeia? Si-a dorit si si-a luat sarcini in plus, insa la multe dintre cele vechi nu a putut renunta. Este adevarat ca dezvoltarea tehnologica a degrevat-o de multe sarcini consumatoare de timp, insa si in ziua de azi femeia se simte supra solicitata, supra aglomerata de sarcini, nedreptatita, exploatata. De multe ori joaca dublu rol in familie iar barbatul este un emement de décor. Cate femei nu sunt "barbate", hotarate, capabile, responsabile, de succes? Dar nefericite, obosite, blazate, frigide?

Cate cupluri au probleme de fertilitate in ziua de azi?

Ar fi foarte simplu sa dam vina pe stres, alimentatie, poluare…dar daca acesta este doar "pretul corect" pentru alegerile facute?

Poate ca a venit timpul sa reasezam Universul, in primul rand pe cel interior, la locul lui. Poate egalitatea a fost prost inteleasa. Poate aveam nevoie sa cunoastem bucuria complementaritatii si profunzimea integralitatii. Poate ne-am ratacit in concepte si este momentul sa ne ascultam inima, sa ne cunoastem sufletul, sa raportam la altceva egalitatea.