Am fost ieri la o lansare de carte, cu Alex si cu Costi. Alex fiind iubitul meu. Lansarea s-a tinut la un restaurant tip bodega. Toti cei de acolo aveau peste 50 de ani. Ma simteam oarecum inconfortabil. La masa noastra s-au asezat doi barbati. Unul sa fi avut vreo patruzeci si ceva de ani, iar celalalt vreo saizeci si ceva de ani. Asta de saizeci si ceva de ani, un carcotas, a comentat la toate poeziile celor de acolo. Era amuzant omul, amuzant si foarte inteligent si sofisticat. La un moment dat, timp in care recita un poet (poetul care ma invitase), domnului carcotas ii suna telefonul mobil. Si culmea, raspunde. Vocea poetului nu se mai aude deloc, decat vocea carcotasului, timp in care toata lumea se uita la el si radea. Carcotasul: ”Da mama, vin acum acasa. Esti bine? Te-ai uitat la seriale? Bine mama.” Apoi inchide telefonul, se uita la mine fix si spune: "O mama e doar una”.
Aflu ca este arhitect sau ceva de genul, ca e umblat prin lume. Schimbam cateva vorbe, tigari,tutun. Apoi ma pomenesc ca imi intinde pixul lui. Imi zice sa il iau. Raman surprinsa. Ma uit la pix, e placat cu aur. Raman muta. La finalul lansarii, eu, Alex si Costi nu mai aveam niciun ban de taxi, metroul nu mai mergea la ora 12 jumate noaptea. Carcotasul vede ca suntem cam palizi la fata si ne faceam socotelile cum sa asteptam autobuzul de noapte. Ma intreaba in ce zona trebuie sa ajungem. Ii zic Obor. Baga mana in haina si scoate bani din portofel. Mi-i intinde. Refuz. Insista. Refuz din nou zambind. Insista, prefacandu-se ca il jignesc daca nu iau banii. Ii iau. Apoi se ridica si pleaca.
A plecat din viata ca o tornada
Fiecare isi cauta locul din Paradis
