Pe blogul Denisei (denisuca.com) citeam descre acest lucru si nu puteam sa nu ii dau dreptate: "Sunt cateva chestii elementare, tin de bunul simt, de buna crestere, daca vreti. Si mi se pare normal sa multumesc atunci cand primesc ceva, chiar daca acel ceva nu este neaparat un obiect. Le multumesc domnilor care imi deschid usa sau care imi lasa usa liftului deschisa pana cand "imi vine" cafeaua, le multumesc colegelor [niste doamne!] care insista sa intru prima in redactie cand venim de la tigara, ii multumesc soferului care ma duce in siguranta dintr-un oras in altul si lista poate continua. Nu am numarat niciodata de cate ori spun "multumesc" intr-o zi, pentru ca ar trebui sa ma studiez cu mare atentie. Spun "multumesc" din instinct, nu stau niciodata sa ma gandesc daca merita sau nu sa "lansez" o multumire"
In aceeeasi idee scrie si Cristi Dorombach pe blogul personal piticu.ro "Undeva acum 5 ani, ma miram ca primeam multumesc de fiecare data de cate ori faceam o chestie. Si nu faceam lucruri mari, din contra, chestii mici care nici nu costau mult. Pentru asta primeam un multumesc si eram fericit.
Acum s-a schimbat tot. Inca imi amintesc de povestea din iarna sau merg pe strada si vad oameni catraniti, suparati sau ingrijorati care uita sa spuna multumesc. De cate ori ati mai vazut ca o masina care va taie calea pe strada va semnalizeaza cu avariile dupa ce s-a bagat aiurea ca sa va multumeasca ca i-ati dat voie?"
Tu de cate ori spui "Multumesc!" si cand?
Rihanna, de urgenta la spital din motive misterioase
"Intalnire cu un star" - noul film Disney
