Poate ca ploaia de-afara ma face sa visez iarasi cu ochii deschisi....Si ce e rau in asta? Ma duc cu gandul, si asta din ce in ce mai des, la copilaria mea...De m-ar auzi Creanga ar zice ca-i plagiat. Erau zile de primavara care nu pot fi uitate...Am avut marele noroc sa am bunici ca in povesti, oameni simpli, dar de o noblete sufleteasca pe care rar o intalnesti, poate mai des la tara... De la ei am invatat sa iubesc primavara, acest anotimp care te mangaie... cu culori...Ma bucuram, impreuna cu ei, de primele frunzulite ale ghioceilor, toporasilor si zambilelor ce se ridicau din pamant, de primii muguri ai pomilor, de primele gaze care.."depuneau la soare oua microscopice"...Va mai aduceti aminte versurile unei melodii de mult uitate: "Primavara asta, totusi, nu-i decat o copie!"?! Totul mi se parea atunci o feerie de culori...Incepeau pomii sa-nfloreasca, in mii si mii de nuante, cu zgomote de zbarnait de albine si falfait de fluturi...Te dureau ochii de intensitatea culorilor...Poate toate acestea sunt normale dupa unii, eu insa sunt atat de vulnerabila in fata acestui anotimp...poate pentru ca m-am nascut intr-o zi cu miros de flori de cais....7 aprilie...Doamne, cat mi-e de dor de o zi de 7 a lunii aprilie de cand eram un copil nevinovat, intr-un tablou rural, cu o bunica care stia multe vorbe de duh si-un bunic tare glumet... Ma gandesc la voi acum, cand se apropie acea zi de 7 si cand sarbatorile Pastelui ne aduc aproape de cimitire, dragii mei, care ati fost, dar veti ramane mereu in inima mea, iubitii mei bunici si va multumesc ca m-ati facut sa...simt!
Nostalgie
