Este mult mai probabil ca el sa fi vorbit despre astrologie prin personajele sale pentru un motiv foarte bun pe care le-a vazut ca parte integranta, si stia ca, prin referire la acestea, caracterul personajului era mai real iar actiunile lui mai credibile. Ceea ce nu se spune este ca el a fost astrolog, astfel decat ceilalti. The Canterbury Tales incepe si se incheie cu o trimitere astrologie: Prologul anunta ca pelerinajul tinerilor incepe atunci cand Soarele se ridicase jumatate pe cer, in semnul Berbecului si se incheie cand puterea lui Saturn incepe sa creasca in Balanta. Chaucer a presupus ca cititorii sai aveau unele cunostinte de astrologie - mult mai multe decat orice alt cititor oarecare din zilele noastre care stie oarecum ce este Ascendentul, ce sunt aspectele dintre planetele, casele s.a.
Putine personalitati din evul mediu puteau ignora astrologia. Petrarca, care a fost cu siguranta capabil sa-si ascunda bine curiozitatea in ce priveste superstitiile, in scrisorile sale catre Boccaccio a fost extrem de caustic la adresa astrologiei si spunea despre astrologi ca ii sunt indiferenti ceea ce nu l-a impiedicat sa corespondeze cu distinsii medici ai epocii despre...astrologia medicala!
Moartea lui Cecco d'Ascoli nu i-a descurajat pe oameni sa nu se apropie de studiul astrologiei, dimpotriva s-a remarcat un riviriment puternic, in special, in randul calugarilor, care nu au fost doar teologi, ci si sustinatori si executanti ai Sfintei Inchizitii. La doar cativa ani dupa executarea d'Ascoli, Niccolo di Paganica, un calugar dominican, a publicat o carte de astrologie medicala; el ar fi fost astrologul care a intocmit horoscopul lui Ioan Piosul, mai tarziu duce de Burgundia, la nasterea sa, in 1371. Cartea lui Paganica a fost gasita in biblioteca lui Petrarca. Un alt dominican italian, Ugo, Episcop de Castello, a scris si a publicat o carte despre "zilele critice" in astrologia medicalaa, in 1358, in care ca este mult mai corect sa se stabileasca zilele critice ale unei boli prin intermediul astrologiei decat pentru a urmari simptomele fizice, descriind cum sa se stabileasca pozitia Lunii si a interpretat efectele planetare in contextul unor boli specifice.
Aproape toti astrologii epociisi-au concentrat eforturile ca sa studieze ciuma. De exemplu, Augustin din Trent scria ca o boala este cauzata de anumite dispozitii planetare - cel mai mult astrologii suspectau eclipsele de Soare si de Luna si conjunctiile lui Saturn si Marte ca actorii principali, mai ales cand acestea au loc intr-unul dintre cele mai "umane" semne ale zodiacului - Varsator.
Geoffrey de Meaux despre care se spune ca a prezis Moartea Neagra, desi sinceri sa fim nu s-a pastrat nicio insemnare pe aceasta tema decat mai tarziu, a presupus ca a conectat declansarea epidemiei cu aparitia unei comete in 1315, alta in 1337 si o conjunctie a lui Jupiter si Saturn in 1325. Din perioada in care profesa la Oxford dateaza o lucrare cu privire la cauzele Ciumei Neagre, in care, printre altele, el sugereaza ca, stationarea unor stele de magnitudine ridicata in semnul Varsatorului, ciuma a atacat taranimea, mai violent decat nobilimea. in lucrarea sa despre cometa din 1337, el arata ca a fost generata de conjunctia Marte - Saturn in Gemeni, si, prin urmare, a semnalat infectii ale sangelui, urmata de o epidemie care va afecta, in special, conducatorii bisericii.
El a dat o atentie deosebita elementelor contagioase ale ciumei, de ce s-au imbolnavit doar unii oameni si altii nu au avut nimic, de ce furia ciumei a atins o singura strada si cealalta a ramas neatinsa. Acest lucru a fost, desigur, nimic de-a face cu igiena, dar ar putea fi explicate in intregime printr-un studiu de planete.
Nasterea astrometeorologiei
Cecco d'Ascoli - primul martir in numele astrologiei
