Momente intense

Ne-am cunoscut in tren, amandoi ne intorceam din vacanta de iarna petrecuta acasa, la parinti, la facultate in Bucuresti si, dupa ce am descoperit ca putem vorbi unul cu celalalt foarte usor si ca ne simtim foarte bine impreuna –avem acelasi simt al umorului si cel mai bine imi amintesc din acea calatorie zambetul lui si cat de mult am putut sa radem, am decis sa coboram impreuna din tren si sa ramanem in gara la o cafea.

Asa, incarcati de bagaje si multa mancare –"sa-ti ajunga toata sesiunea, mama"- ne-am continuat discutia band cafea si vorbind si simtind ca nu ne mai vine sa ne despartim unul de celalalt. Nici unul dintre noi nu a spus nimic pe moment, dar acelea au fost momentele cand, printre inghitituri de cafea fierbinte, ne-am indragostit unul de altul.

Timpul a trecut si, intr-o seara friguroasa de sfarsit de martie, acum patru luni, mi-a propus sa ii devin sotie. Am mers doar noi doi in oras, am mancat si dupa aceea am plecat pe jos catre casa. Si, pe drum, s-a oprit si m-a sarutat si dupa aceea mi-a spus ca isi doreste sa fim la fel de fericiti si de norocosi mereu si m-a intrebat daca vreau sa ne casatorim. Nu mai stiu sigur daca am ras sau am plans, cert este ca i-am raspuns afirmativ.

Cu toate ca nu avem poze din acele momente stiu ca radiam amandoi fericire, pentru ca a fost un moment doar al nostru, fara prea multe pregatiri –cel putin din partea mea, pentru ca nu am suspectat nimic- si in care ni se parea –nu ne-a parasit sentimentul cateva zile- ca si necunoscutii de pe strada se bucura pentru noi.

Si, ca o adevarata curioasa ce sunt, i-am pus zeci de intrebari imediat dupa aceea: daca stiau si parintii mei, ce spusese mama cand ii daduse telefon –am inceput sa plang cand mi-a spus ca si ea plansese cand o anuntase ca are de gand sa ma ceara de nevasta-, ce spusesera parintii lui si am fost incantata sa descopar ca imi cumparase inelul de unul singur –luase unul dintre inelele mele de acasa- si ca tinuse secretul fata de mine mai bine de cateva luni.

Nu ma pot abtine nici acum, la cateva luni dupa, sa imi privesc din cand in cand mana care poarta inelul daruit de iubitul meu si sa nu fiu inca incantata si uimita.

Uneori mi-ar placea ca povestea logodnei noastre sa fie mai spectaculoasa, dar de fiecare cand gandesc astfel imi amintesc de ziua aceea, de felul in care m-a facut sa ma simt si de simplitatea spuselor lui si nu imi doresc sa schimb nimic.

Si, cu toate ca nu-mi place intotdeauna sa recunosc…noua ni se potriveste de minune titlul melodiei "Buy me with a coffee" - Urma e si una dintre formatiile pe care am descoperit ca o indragim amandoi. E adevarat ca, cel putin in cazul nostru, ne-am indragostit unul de celalalt picatura cu picatura, inca de la prima cafea pe care am baut-o impreuna.

Acesta este unul dintre cele mai intense momente traite de mine si daca vrei sa ne impartasesti povestea ta poti participa la concursul "Momente intense" de la www.coffeechat.ro.