Mitocan de Romania

Experiment: Se alege o zi de weekend, de preferinta ploioasa sau, daca nu una in care termometrul sa arate cu multe grade peste valorile normale de temperatura si un supermarket despre care stii sigur ca este aglomerat la ora aceea.

Goana dupa cosul mult dorit. Din cateva miscari scanezi locul unde acestea se afla si iti dai seama ca nu a mai ramas niciunul pentru tine. Dar esti femeie, simturile sunt mai ascutite si nu renunti cu una cu doua. Trebuie sa fie pe undeva. Si da. Il vezi. Dintr-o privire masori distanta pana la el, grabesti pasul si intinzi mana sa il apuci ca pe un trofeu mult asteptat. Dar stupoare, esti deposedata de el in mod miselesc de "un domn" care tocmai ti-a taiat calea, si bazandu-se pe o anvergura mai mare a bratelor, te-a lasat sa te uiti lung, in urma lui. Nu poti insa sa taci: Ce mitocannnnnnnn strigi dupa el! Nimic nu-l face insa sa-si schimbe decizia, intoarce putin capul, iti spune: Taci fa! Si merge mai departe.

Mitocanul este cel care, pe o strada din Snagov, dupa ce si-a umput burta cu mici si bere porneste cu muzica la maxim spre buricul targului: metropola noastra draga, Bucuresti. I-a mai ramas ceva bere in doza ieftina, care o sa sfarseasca cel mult langa un cos de gunoi, daca nu pe margine drumului, si s-a gandit ca daca o arunca pe o femeie care facea jogging in zona o sa fie "tare". Femeia aceea nu era nimeni alta decat atleta care a intrat in Cartea Recordurilor si a cules aplauze la scena deschisa si aprecieri de pe intreg mapamondul: Constantina Dita Tomescu, cea care la 42 de ani aducea prima medalie olimpica de aur pentru maratonul romanesc.

Il recunosti dupa cum scuipa seminte la coltul blocului, dupa cum infuleca grabit dintr-o saworma, cu burta peste cureaua pantalonilor si cu o mana pe portierea unei masini de teren parcata evident, pe trecerea de pietoni.

Il recunosti cand fluiera dupa tine pe strada, intinzand frustrat mana catre sanii sau fundul tau. Il recunosti dupa cum duhneste a bautura si tutun si urca scarile, tipand cu doua etaje mai jos la nevasta, sa-i deschida usa si sa-i puna de mancare.

Il recunosti cand, in parc, ii spune copilului imbracat cu pantofi albi, papion sau rochita cu paiete, indesandu-l cu mancare de la fast-food, sa-l bata sau sa-i ia jucaria unui camarad de joaca.

Il recunosti cand se baga in fata ta la rand, chiar daca in filme ai vazut ca barbatii sunt galanti, deschid portiera doamnelor si se ofera sa le ajute sa care pungile cu alimente de la supermarket.

Mitocanul obsedat de "forme"  

Nu-mi place sa port sutien si gata. Am avut norocul sa fiu inzestrata cu niste sani care stau inca bine si fara sustinere si care nu au nevoie de niciun tuning pana la aceasta varsta. Asa ca indiferent de ceea ce imi pun pe mine, privirile barbatilor raman fixate obsesiv undeva mai sus de buric. Si poate nu aveam nimic cu asta daca totul s-ar opri la capitolul privit. Nici asta nu este tocmai ok, mai ales cand ai de-a face cu pupile dilatate de parca in fata lor se afla doza zilnica a unui toxicoman, sau cu guri cascate si umede, de la saliva. Dar nu, trebuie sa apara mitocania celor care striga: Mamaaaaaaaaa ce t*t* are asta? Ce balcoane! Sau a celor care intind mana hulpav, doar, doar or atinge ceva.

Mitocanul bataus

Se enerveaza din orice si nu ezita sa-si arate muschii. Are bata de baseball intotdeauna la indemana si nu exista sa faca uz de ea imediat ce intra in conflict cu cineva. Daca nu, se bazeaza pe pumn. Pumn ca el nu are nimeni isi spune in barba. Il recunosti dupa maiourile decoltate si tricourile mulate pe trupul lucrat la o sala de cartier. Dupa fata brazdata de cicatrice, dupa privirea incetosata de furie.

Mitocanul din trafic

Intalnit la semafor, mergand pe contrasens, depasind prin locuri intezise, parcand pe trecerea de pietoni, blocandu-te in parcare. Mitocanul este cel care are impresia ca strada toata este a lui si orice este permis. Sa tureze motorul la maximum, sa porneasca cu scartait de roti, sa franeze in ultimul moment. De obicei masina este una tare, de multe ori tunata.

Mitocanul de Parlament

Este cel care primeste prima si pentru ca respira. Mananca la cantina Parlamentului la preturi mai mici decat la cele intalnite la cantinele studentesti. Primeste bani pentru chiria in Bucuresti chiar daca are trei case si o masina atat de mare incat ar putea sa locuiasca si in ea. Este cel care spune ca stie limbi straine chiar daca asta inseamna sa boloboseasca fraze fara sens intr-o limba necunoscuta.

Este cel care trece in viteza, in coloana oficiala. Imbracat in costumul de mii de euro spune ca intelege problemele celor care l-au ales dar nu stie cat costa o cartela de metrou.

Este cel care beneficiaza de imunitate atunci cand fura, denigreaza, calomniaza, ameninta. Este cel care da legi in favoarea intereselor personale, care se simte Dumnezeu atata timp cat are mandat.

Este cel de care poti sa te feresti doar din patru in patru ani. Atunci cand ai puterea de a spune Nu, cand vine vorba de a pune stampila pe numele aflat pe buletinul de vot.  Dar daca toata lumea s-ar feri, n-am mai avea niciun guvernant.

Mitocanul burtos de bere

Cel care sta toata ziua la terasa dand pe gat cantitati industiale de bere, cu burta cat un butoi, cu degetele butucanoase pe sticla ieftina. Isi linge buzele, nu cumva sa iroseasca vreo picatura din licoarea spumoasa. Pleaca pe doua carari, urineaza prin boschetii de la marginea carciumii, asta daca mai are o urma de pudoare si nu o face fatis, unde-l apuca.

Mitocanul nespalat

Il intalnesti peste tot, dar te deranjeaza cel mai mult cand dai peste el intr-un mijloc public de transport. Mirosul de transpiratie este insuportabil si firele de par ies prin tricoul de poliester. Te agreseaza olfactiv si singurul mod prin care poti sa scapi de el este sa mergi pe jos.

Mitocanul manelist/ houser

Am decis sa nu critic preferintele muzicale desi imi este greu sa ma abtin. Dar cum sa taci cand mitocania razbate din boxe cu o intensitate de nesuportat. Decibelii ridicati la rang de politica de promovare a mitocaniei, mai ales in spatiul urban. Nu-l intereseaza privirile dezaprobatoare ale celor din jur, cand deschide telefonul in metrou, autobuz sau pe strada pentru a asculta ultima piesa a lui Guta. Si de-ar asculta-o numai o data. Nu, o repeta obesesiv pana ii inveti si tu versurile.

Si alti mitocani....

Mitocanul este doctorul care asteapta sa-i dai spaga pentru a te baga in seama si caruia juramantul lui Hipocrat i se pare desuet, este profesorul care intarzie la ore, care uita sa mai predea lectia pentru a avea mai multi copii la meditatie, politistul care te opreste fara niciun motiv si care nu-ti da drumul pana nu ii lasi "de-o bere", functionarul de la ghiseu care in timpul serviciului face orice altceva decat sa te bage in seama...

Lista este deschisa. Voi peste ce mitocani ati dat? Unde? Si cum ati scapat de ei?

Citeste si: Te-ai saturat de criza si probleme? Toni Grecu iti spune intr-in interviu acordat Feminis.ro reteta prin care umorul te salveaza!