Principalul obiectiv al scenariului este motivarea fricii – imi este frica pentru ca poate sa faca acest lucru, poate sa imi faca rau. Sa luam, de exemplu, frica de metrou – se construieste un scenariu catastrofic despre un posibil accident de metrou. Ca urmare, in aceasta posibilitate, firca are un rol de protectie. Daca iti este frica ai putea actiona pentru ca acest accident sa te prinda bine pregatita. Doar ca in jurul tau, lucrurile sunt ca de obicei, oameni, scaune, etc. nimic din jurul tau nu ar justifica frica. Vorbim atunci de o fantasma, de o frica irationala care nu pare motivata de exterior. Iar singura explicatie a fricii poate sa vina din interior, din ceva trecut, dintr-o stare cunoscuta, din ceva existent deja.
Sa presupunem ca acelasi scenariu se produce cu o persoana. Adica el este un barbat de care iti este frica, de ce ar exista frica? Pentru ca exista un scenariu despre respingere, despre refuz, despre neputinta, etc. Rolul scenariului este de a explica frica si de a face sensibila. Daca uiti scenariul, ramane doar frica, una irationala, neexplicabila. Atunci ai aceasta imagine a respingerii, de exemplu. Frica ramane irationala, o analiza sumara iti poate spune ca este de mult timp, ca ai mai intalnit-o de multe ori in relatiile cu ceilalti. Frica are o istorie.
Scenariul are si o proprietate – este posibil dar nu probabil. Aceasta inseamna o modificare sensibila a datelor realitatii asa cum se produc de regula. Nu ai fost niciodata participant la un accident de metrou si totusi iti pui problema accidentului. Nu ai fost niciodata cu el sau cu cineva pentru ca ai simtit frica. Scenariul mai raspunde unui obiectiv – modifica realitatea dupa dorinta noastra, modifica realitatea pentru a putea integra frica.
Frica marcheaza un pericol. Daca pericolul este extern el devine logic si putem sa facem ce este de facut. Putem evita sa luam metroul, putem trage semnalul de alarma, putem sa ne asezam intr-o pozitie cat mai sigura. Iar atunci ceea ce se petrece in mintea unei persoane nu mai este simtirea fricii ci aceste actiuni care au rolul de a umple si a contrabalansa frica. Mintea este ocupata cu scenariul si nu mai are "timp" pentru frica. Putem spune ca scenariul are rolul de a sprijini frica si reciproc.
In absenta scenariului ar trebui sa acceptam caracterul interior, inconstient sau irational al fricii. Daca ne intoarcem la frica de relatii, atunci aceasta frica are toate aceste trasaturi. Aceasta modalitate nu presupune un refuz al scenariului. Acest scenariu marcheaza frica, permite recunoasterea sa. Simpla intrebare – ce imi face sa simt ca lucrurile vor evolua asa, este suficienta pentru a intoarce spre sine tema fricii de relatii.
Solutia elaborarii fricii, a intelegerii ei este destul de simpla intrucat frica marcheaza si un interes pentru ceva. Iti este frica de metrou dar vrei sa mergi cu metroul, alegi sa mergi cu metroul si cand refuzi mersul cu metroul te situezi in relatie cu el. In domeniul relatiilor lucrurile nu sunt foarte diferite. Te intereseaza cumva persoana de care iti este frica. Relatia cu obiectul fricii este una complexa.
In afara de situatia manifesta, exista si caracterul vechi al fricii care s-a format in timp, in relatiile existente pana acum, in relatiile cu alte persoane, cu parintii, etc.
Afla si alte adevaruri: Cum ar fi sa descoperi ca prietenul tau cel mai bun e gay? Sau cum ar fi sa incepi sa lucrezi pentru prima data la un studio de videochat? Cum poti face fata flirturilor colegului de serviciu cand acesta este super sexy iar tu esti o femeia casatorita?
Afla raspuns la toate aceste intrebari urmarind ultimele aventuri ale celor sase "Girls on the city".
Afla raspuns la toate aceste intrebari urmarind ultimele aventuri ale celor sase "Girls on the city".
Secrete sexuale tao!
Mantre new-age pentru cupluri
