Mi-e dor de frumos

Doamne ce frig este afara. Este seara si ascult muzica, Leonard Cohen. Mi-e dor de frumos. Mi-e dor sa am timp sa merg la concerte, teatru. Nu am mai fost la un spectacol de teatru de 2 luni. Dar voi compensa dupa sesiune! Abia astept.

Cred ca cel mai impresionant spectacol pe care l-am vazut a fost Mascariciul cu Horatiu Malaele si Nicolae Urs. Actorii sunt cuceritori si prin maiestria jocului lor tin sala cu respiratia taiata de emotie. Rar la un spectacol se poate simti linistea tensionata a salii in care publicul asculta atent replica, dar si izbucnirea aplauzelor spontane la scena deschisa, pentru a rasplati unele secvente.

In orice rol il intalnesti pe Horatiu Malaele nu poti decat sa-l admiri. De asta data insa, el s-a intrecut pe sine. A jonglat cu abilitate accentele comice cu cele dramatice, trecand dezinvolt de la ras la tristetea lacrimii si a conceput in complexitate personajul sau, actorul Vasili Vasilici Svetlovidov, nefericit dupa 40 de ani de cariera. Descoperim in acest spectacol si valoarea unui alt interpret, un actor senzational, Niculae Urs, in rolul sufleorului de o viata a lui Vasili. Relatia dintre cei doi este migalos studiata, cu momente teatrale memorabile.

Da, pot sa spun ca piesa asta mi-a ramas in suflet si acum, desi am vazut-o ceva timp in urma.

Mi-e dor  sa citesc la lumina unei candele. Mi-e dor de mirosul teiului din fata casei. Mi-e dor de adevaratii prieteni. Cred ca sunt prea sentimentala la ora asta. Ei, si? Asa sunt si imi place cum sunt. Nu am sa sterg aceste randuri doar ca sa par mai matura sau mai interesanta in ochii celui care citeste.

De curand m-am apucat sa scriu un roman. Nu sunt convinsa ca o sa iasa foarte bine, dar orice inceput conteaza. Nu ma astept sa iasa ceva fabulos, la urma urmei de ce sa nu recunoastem sunt doar o amatoare. O amatoare care peste cativa ani, prin exercitiu, cultura si experienta de viata poate deveni chiar profi!

Viata mea se complica din ce in ce mai mult. Lumea incepe sa ma vada. Cred ca am crescut! Ha ha ha! Glumesc. Imi place sa ma iau peste picior cateodata. Am fost acum cateva zile cu colegele de la cursul de actorie sa cumparam cadou domnului profesor. Am fost in Carturesti. Binenteles ca nu m-am putut abtine sa nu imi cumpar carti, ceai, cd-uri. Mi-am cheltuit toti banii. Ha ha ha. Mi-am luat "Idiotul" de Dostoievski, voiam sa recitesc cartea dar nu pe net. La ziua domnului profesor nu am mai putut ajunge deoarece am fost foarte bolnava, insa colegii au avut grija sa ii transmita gandurile mele bune pentru dumnealui.