In astfel de cazuri, multi dintre noi inclina sa creada (si pe buna dreptate!) ca au de-a face cu un geniu. Pustiu si neinteles precum ni-l descria Eminescu, distrat si fara astampar, asa cum l-a "zugravit" Milos Forman pe Mozart in Amadeus. Dar oare nu ne pripim? Roxana Niculescu, psihoterapeut si psiholog specialist clinician, ne explica ce se ascunde in spatele acestor comportamente extreme in randurile de mai jos.
Diagnosticarea unor fiinte greu de inteles
Despre genii se spune ca sunt, prin definitie, traznite, un pic sarite de pe fix. Desigur, cum genialitatea nu poate fi diagnosticata clinic, nu exista nici statistici care sa ne confirme aceste posibile efecte secundare ale acesteia. Acesta este, de fapt, punctul de la care a inceput discutia noastra cu psihoterapeutul si psihologul clinician specialist Roxana Niculescu, pe care, mai in gluma, mai in serios, am rugat-o sa ne schiteze un portret al acestor personaje iesite din tipare pe care le invidiem.
"Geniile prezinta o dezvoltare deosebita numai intr-un anumit domeniu. De aceea, intreaga atentie este fixata pe acest lucru", explica Roxana Niculescu. "In consecinta, toate celelalte aspecte ale vietii lor pot avea de suferit. Pot da mai putina atentie aspectului fizic, pot fi mai putin influentate de parerea celorlalti. In momentul in care drumul lor le este foarte clar definit, celelalte aspecte (materiale, sociale, personale) pot trece in plan secund. In momentul in care gandirea lor exceleaza peste nivelul mediu pot, de asemenea, depasi gradul de intelegere a celor din jur".
Adrenalina vietii traite la extreme: sindromul maniaco-depresiv
Sunt oameni care trec foarte rapid de la ras la plans, de la o stare la alta, traind-o cu intensitate maxima pe fiecare in parte. Baudelaire, Scott-Fitzgerald, Hemingway, Virginia Woolf, Edgar Allan Poe sunt doar cateva dintre personalitatile marcante ale literaturii universale diagnosticate cu tulburari bipolare sau sindrom maniaco-depresiv, lucru care ne incurajeaza sa privim din alta perspectiva natura lor usor intunecata, solitudinea in care traiau si fluctualtiile lor de dispozitie, relatate amanuntit in biografii, si sa ne intrebam ce se ascunde in spatele lor. "Unele persoane pot avea fluctuatii de la o dispozitie la alta pe parcursul unei zile. Acestea pot fi normale in anumite situatii", explica psihologul. "De asemenea, pot reflecta o labilitate emotionala, persoana avand un dezechilibru. Cat de adanc este dezechilibrul depinde de intenstitatea trairilor, de durata lor, de rapiditatea fluctuatiilor. Pot fi semnul unei boli (tulburare afectiva bipolara) sau poate reprezenta o perioada mai dificila din viata unei persoane. Exista mai multi factori care pot determina o astfel de dispozitie: factori genetici, de mediu, sociali, de stres", concluzioneaza Roxana Niculescu.
Creativitatea si intensitatea cu care resimtim emotiile
Interesant este ca, intr-adevar, trasaturile enumerate mai sus corespund intr-o oarecare masura simptomelor acestui diagnostic. "Sindromul maniaco-depresiv presupune alternanta unor perioade de depresie, in care persoana se simte trista, devalorizata, inutila, cu perioade de manie in care apar sentimente de putere maxima, de energie foarte mare, natura si talentul lor putand fi influentate de aceste perioade. Cautarea unor raspunsuri, cautarea unui echilibru pot pune amprenta asupra personalitatii lor. O trecere de la energie maxima, de la o imagine de sine superlativa la o stare de devalorizare si abulie presupune crearea unei prapastii si a unei disocieri interioare. Relatiile create in aceste perioade sunt foarte diferite, precum si adaptarea celor din jur la aceste persoane poate fi dificila", explica Roxana Niculescu.
Ne face aceasta perpetua oscilatie intre agonie si extaz mai creativi? Fara sa ne grabim sa punem creativitatea lor pe seama acestei afectiuni, nu putem nega influenta pe care emotiilor in aceasta ecuatie, cu atat mai mult cu cat ele sunt resimtite de catre individ cu o foarte mare intensitate in cazul unui diagnostic maniaco-depresiv, lucru confirmat si de psihologi.
"Intensitatea emotiilor poate oferi o sursa de inspiratie pentru un autor. Cautarea de sine, cautarea unui echilibru pot oferi, de asemenea, creativitatii o paleta larga de posibilitati. Nu putem spune ca boala le-a oferit creativitatea, precum nu putem spune ca geniul lor artistic le-a generat un dezechilibru", explica insa Roxana Niculescu. "Talentul a fost innascut si cultivat, credintele despre viata au fost dezvoltate o data cu experienta de viata. Modul in care au trait si au relationat a confirmat sau a negat propriile lor conceptii. Dar, in mod evident, cautam si selectionam evenimentele care ne confirma propriile principii. Si in functie de propriile stari alegem un drum sau altul. Talentul le-a permis exprimarea acestei cautari".
ADD si ADHD, "scuza" geniului distrat?
Jim Carrey si Robin Williams, ambii diagnosticati cu ADD (forma a sindromul ADHD intalnita la adulti) sunt doi dintre cei mai talentati si prolifici comici in viata. E greu sa nu pui neastamparul si energia lor fara limite, charisma lor formidabila pe seama acestei tulburari psihice. Geniile au fost dintotdeauna portretizate astfel, distrate, ba chiar usor sarite de pe fix. Sa ne amintim doar de Mozart in Amadeus, de farsele pe care le facea (si care ii erau mai intotdeauna iertate) la curtea imparatului Franz Joseph. Ne e la indemana sa le privim cu indulgenta: austriecii aveau de-aface cu un copil formidabil de istet si talentat, care se plictisea teribil atunci cand era pus in fata situatiei de a se conforma gandirii, constrangerilor si stilului de viata al celorlalti.
De aici si pana la a vorbi despre ADHD, sau, si mai mult, a pune talentul, creativitatea si charisma lor pe seama acestei tulburari e cale lunga. ADHD presupune o afectare semnficativa a functionarii (personale, profesionale si in societate) unei persoane sau a unui copil. Geniile functioaneaza la superlativ in domeniul lor preferat. Acest lucru poate crea un dezechilibru in viata personala spre exemplu (neglijarea sotului sau a sotiei, neglijarea copiilor). Acest lucru nu inseamna ADHD ci inseama ca geniile, ca si alti oameni, au limite. Poti excela intr-un domeniu, dar implicit, acest lucru inseamna sacrificii in alte domenii", explica Roxana Niculescu.
Cat despre Jim Carrey, Robin Williams si multi alti asemenea lor, exista posibilitatea ca, tocmai, pentru a depasi aceste probleme, ei sa-si fi concentrat atentia pe ceea ce ii atragea. "Evident, ne concentram mult mai usor pe lucrurile care ne plac, care ne atrag. In masura in care acest lucru a dat rezultate, este normal ca ei sa fi aprofundat acest lucru si sa fi excelat pana la succesul actual".
In cautarea echilibrului
In ce masura toate aceste caracteristici atribuite asa-ziselor genii sunt de fapt doar neajunsuri care ii impiedica sa traiasca in echilibru, dat fiind ca cei mai multi dintre ei ravneau sa atinga aceasta stare (Virginia Woolf, de exemplu)? "Geniile sunt prin definitie o exceptie. Nu stim ce simte, cum gandeste un geniu. Dar putem presupune ca natura lor este, intr-o masura sau alta, superioara", explica psihologul nostru.
In concluzie, nu putem corela geniul artistic al unei persoane cu o anumita boala sau afectiune psihica. La fel de bine, nu putem sti daca persoana respectiva, daca nu ar fi avut un dezechilibru psihic, ar mai fi fost la fel de creativa. "Daca intensitatea emotiilor a ajutat acest talent, e greu de spus. Cu totii cautam un echilibru. Geniile il cauta creand. Asa reusesc sa se exprime. Noi ceilalti, radem, plangem, ne confesam prietenilor. Dar, de asemenea, muncim, citim, cautam un raspuns pentru propria noastra persoana. In momentul gasirii unui echilibru, pot inceta cautarile. Si acest lucru poate incetini creatia. Nu inseamna ca o opreste", concluzioneaza Roxana Niculescu.
Puterea si dependenta de drogurile usoare
Cum iti asigura "clipa" 10 ani de viata in plus
