Contestaţia prinţului Harry a fost o încercare legală de a menţine protecţia poliţiei - acordată în mod normal familiei regale şi personalităţilor publice - după ce a renunţat la îndatoririle sale de membru activ al familiei regale. Avocaţii săi doreau o revizuire judiciară a respingerii ofertei sale de a plăti pentru a beneficia de protecţia poliţiei în Marea Britanie, după ce aranjamentele de securitate s-au schimbat atunci când prinţul a încetat să mai fie un "membru activ al familiei regale".
Avocaţii Ministerului de Interne s-au opus ideii de a permite persoanelor bogate să "cumpere" securitate de la poliţie, iar judecătorul le-a dat dreptate şi a decis să respingă demersul lui Harry.
Această hotărâre a urmat unei audieri de o zi în instanţa de la Londra, săptămâna trecută. De atunci, ducele şi ducesa de Sussex au fost implicaţi în ceea ce purtătorul lor de cuvânt a descris ca fiind o "urmărire aproape catastrofală" a maşinii lor în care au fost implicaţi paparazzi, la New York.
Acest caz este însă doar unul dintre multiplele procese pe care prinţul Harry le-a intentat în Marea Britanie. El este aşteptat să se întoarcă la Londra luna viitoare pentru a depune mărturie într-un proces separat în care a acuzat Mirror Newspaper Group (MNG) de interceptări telefonice ilegale. Procesul a început la 10 mai şi se aşteaptă să dureze şapte săptămâni.
Atunci când Prinţul Harry a renunţat la statutul de "regal", în 2020, a însemnat că nu mai avea acces la nivelul său anterior de securitate. Prinţul Harry a contestat însă modul în care s-a ajuns la această decizie luată de Comitetul Executiv pentru Protecţia Regalităţii şi a Personalităţilor Publice - cunoscut sub numele de Ravec - care acoperă securitatea pentru personalităţi de profil înalt, inclusiv pentru membrii familiei regale de rang înalt. "Ravec şi-a depăşit autoritatea, prerogativele, pentru că nu are puterea de a lua această decizie, în primul rând", declaraseră avocaţii prinţului Harry în faţa instanţei. Aceştia au susţinut că există prevederi în legislaţie care permit plata pentru "servicii speciale ale poliţiei" şi, ca atare, "plata pentru servicii de poliţie nu este incompatibilă cu interesul public sau cu încrederea publicului în Serviciul de Poliţie Metropolitană".
Însă avocaţii Ministerului de Interne au argumentat că tipul de protecţie în discuţie, care ar putea însemna "ofiţeri specializaţi ca gărzi de corp", nu este acelaşi lucru cu finanţarea pentru asigurarea de servicii de poliţie suplimentare pentru meciurile de fotbal, de pildă. Un avocat al Poliţiei Metropolitane a susţinut că ar fi nerezonabil ca agenţii de poliţie să fie expuşi la pericol ca urmare a "plăţii unei taxe de către o persoană privată".
