Julia Roberts a spus, în apărarea noului film cu temă #MeToo, că umanitatea „pierde arta conversaţiei”

Actriţa câştigătoare a premiului Oscar şi-a făcut debutul la Festivalul de Film de la Veneţia cu thrillerul psihologic al regizorului italian Luca Guadagnino. Filmul a avut premiera în afara competiţiei la Lido vineri seara, scrie The Guardian.

Drama se desfăşoară în lumea învăţământului superior şi o are în rol principal pe Roberts, care interpretează o profesoară iubită care se află la o răscruce personală şi profesională când o studentă eminentă (Ayo Edebiri din serialul „The Bear”) o acuză de agresiune faţă de prietenul şi colegul ei (Andrew Garfield). Din distribuţie mai fac parte Michael Stuhlbarg şi Chloë Sevigny.

Nu este de mirare că explorarea conflictului şi a dinamicii puterii din film a fost abordată şi în cadrul conferinţei de presă de vineri, unde prima întrebare adresată lui Roberts a fost dacă drama subminează principiile feministe.

„Nu vreau să fiu neplăcută, pentru că nu este în firea mea”, a răspuns Roberts cu un zâmbet. „Nu cred că este vorba doar de reînvierea unei dispute între femei, care se pun în competiţie una cu alta sau nu se susţin reciproc. Există multe dispute vechi care sunt reînviate în acest film într-un mod care generează discuţii”.

„Cea mai bună parte a întrebării este că aţi ieşit cu toţii din sala de cinema discutând despre asta. Aşa am vrut să fie. Vă daţi seama în ce credeţi cu tărie pentru că noi vă provocăm să vă gândiţi la asta. Aşadar, cu plăcere”, a glumit vedeta.

Guadagnino a adăugat: „Privim oamenii în adevărurile lor. Fiecare are propriile adevăruri. Nu este vorba că un adevăr este mai important decât altul. Şi din perspectiva cineaştilor şi a artiştilor, cum vedem ciocnirea adevărurilor şi care este limita acestor adevăruri împreună? Nu este vorba despre a face un manifest pentru a reînvia valorile de modă veche”.

Au mai fost câteva întrebări despre politica filmului şi dacă acesta încerca să stârnească controverse. Roberts şi Edebiri au fost întrebate şi ce le-a atras să interpreteze „femei cu probleme”.

„Problemele sunt acolo unde se află lucrurile interesante”, a spus Roberts. „Este ca un domino al conflictelor: odată ce unul cade, brusc, oriunde te-ai întoarce, apare un nou conflict şi o nouă provocare. Asta face să merite să te trezeşti şi să mergi la muncă dimineaţa”.

Roberts a explicat că lucrul la „After the Hunt” i-a amintit de drama lui Bruce Beresford din 1983, „Tender Mercies”, care urmărea povestea unui fost star al muzicii country a cărui carieră şi relaţia cu fosta soţie şi fiica sa sunt distruse de alcoolism. „Mi s-a părut că era ceva magic în ideea că o cameră de filmat ateriza într-un loc şi documenta întâmplător ceea ce se întâmpla acolo. Aşa simt eu în legătură cu acest film”, a spus ea.

„Nu este vorba atât de mult despre faptul că facem o declaraţie. Noi doar împărtăşim aceste vieţi pentru acest moment, iar apoi vrem ca toată lumea să plece şi să discute. Pentru mine, asta este partea cea mai interesantă, deoarece în acest moment pierdem cumva arta conversaţiei în umanitate”.

Guadagnino a fost întrebat de ce genericul de început părea să facă referire la fontul clasic folosit în genericul multor filme regizate de Woody Allen. „Răspunsul crud ar fi: de ce nu?”, a replicat el.

„Când am început să mă gândesc la acest film împreună cu colaboratorii mei, nu puteam să nu ne gândim la Crimes and Misdemeanors sau Another Woman, sau chiar Hannah and Her Sisters. Şi povestea avea o structură care părea foarte legată de marile opere ale lui Woody Allen din perioada 1985-1991.

„Mi s-a părut, de asemenea, o referinţă interesantă la un artist care s-a confruntat cu anumite probleme legate de propria existenţă. Care este responsabilitatea noastră atunci când privim opera unui artist pe care îl iubim atât de mult? Şi, apropo, fontul acela este unul clasic”, a spus Guadagnino.