Aceasta a fost depusă la sfârşitul anului 2024 la Înalta Curte din Londra, care va examina dosarul miercuri şi joi în cadrul unei audieri preliminare, dar nu este vorba de procesul propriu-zis. Niciun membru al grupului nu este prezent. Reclamanţii se bazează pe un acord vechi de aproape 50 de ani, care stipulează că fiecare membru al grupului primeşte, în calitate de aranjor, 15% din drepturile de autor generate de compoziţiile celorlalţi.
Basistul şi solistul trio-ului, Sting, este şi autorul tuturor hiturilor, de la "Roxanne" la "Message in a Bottle". El primeşte de departe cea mai mare parte din drepturile de autor ale grupului, care a lansat cinci albume între 1978 şi 1983. Acordul iniţial recunoaşte însă contribuţia uneori decisivă a celorlalţi doi membri, cum ar fi arpegiile de chitară ale lui Andy Summers în "Every Breath You Take", cel mai cunoscut titlu.
Acordul între cei trei muzicieni a fost încheiat iniţial verbal în 1977, formalizat în scris în 1981, apoi reafirmat în 1997, dar în mod imprecis, într-o perioadă în care streamingul muzical nu exista. Acordul a fost reînnoit în 2016 într-un acord menit să soluţioneze toate litigiile financiare dintre membrii grupului - care aveau relaţii conflictuale -, fără ca termenul „streaming” să fie menţionat în mod explicit.
Litigiul se referă la calificarea veniturilor provenite din servicii precum Spotify, Deezer sau Apple Music în scopul repartizării redevenţelor. Veniturile din streaming sunt repartizate în mod tradiţional între drepturile „mecanice”, percepute pentru fiecare reproducere a unei compoziţii, cum ar fi discurile, şi drepturile „de interpretare”, plătite pentru difuzarea melodiilor, de exemplu la radio.
Cu toate acestea, numai drepturile mecanice figurează în acordul din 2016, ceea ce Andye Summers şi Stewart Copeland consideră că este contrar spiritului iniţial al acordului din 1977. Aceştia revendică partea lor din totalul veniturilor din streaming.
Reprezentanţii lui Sting, care şi-a vândut catalogul către Universal în 2022 pentru o sumă estimată la 250 de milioane de dolari de către mass-media americană, denunţă o „încercare nelegitimă” de reinterpretare a acordului şi consideră chiar că anumite sume plătite ar putea constitui o „încasare excesivă”.
