Alina Rizea – o viata descrisa prin culori
Alina Rizea este in prezent director general al Agora Art Studio Grup si Agora Art Gallery si este nu numai o pasionata de arta, ci o persoana care s-a nascut pentru asta, fiind “rezultatul” a doi pictori, mostenind se pare nu numai placerea, ci si talentul de a se juca cu nuantele si imaginile.
Talent innascut sau descoperire?
M-am nascut intr-o familie de pictori, Marin Gherasim si Amelia Gherasim, lucru minunat ce mi-a marcat viata. Am copilarit in preajma atelierelor de artisti, m-am bucurat de atmosfera grozava a vernisajelor, cu forfota lor colorata, cu lumea buna si „nebuna” a artei, cu lumea sensibila a artistilor ce au acces la alte porti si drumuri, cu lumea sonora a orgoliilor din breasla. A fost pentru mine ca o calatorie in stilul filmelor lui Fellini, pe o nava pe care s-au imbarcat teribilii superbi ai acestei lumi. Si pentru ca eu cred ca lucrurile care au traditie au sansa de a avea o semnificatie importanta, am pornit pe acelasi drum si asa s-a nascut si Studioul meu de Arta, Agora Art Studio ce reuneste oameni foarte speciali pe care ii leaga pasiunea pentru pictura.
„Meserie si pasiune si job in acelasi timp”
Meserie si pasiune si job in acelasi timp. Pictura pentru mine este, in afara unei pasiuni mostenite din familie, un mod de viata. Nu numai actul de a picta ci si tot ce se tese in jurul acestei sublime arte. Pentru a transmite mai departe dragostea pentru pictura, partile legate de tehnicile de reprezentare, notiunile de istoria artei, lucruri ce fac parte din cultura domeniului, eu simt nevoia acuta de acumula mereu lucruri noi, de a lucra, de a avea lecturi semnificative. Cand am realizat ca acesta este un drum si nu un scop in sine, atunci am gasit un mic filon al fericirii.
Viata „atinsa” de pictura
Pictura pentru mine este un stil de viata, unul rafinat, un mod de a vietui frumos, de a te redescoperi, reinventa, de a nu te plictisi niciodata. Un mod de a darui si celorlalti din bucuria ta, de a comunica relaxat si fara masca. Legata de aceste lucruri este si dragostea pentru muzica simfonica, pasiunea pentru echitatie si bucuria de a descoperi in oameni partile bune.
Sunt convinsa ca exista in fiecare om o necesitate ascunsa sau doar invaluita de a depasi granitele realului, de a folosi timpul si in alt mod decat acela eficient al tumultului cotidian. Cand ne apropiem de lumea artei, lasam instrumentele imediatului la poarta, lasam aerul eficace deoparte, ne pregatim mintea si simturile pentru o descindere in zona intrupata si frumos aratata a culturii.
Cred ca este foarte important sa se puna accent pe educatia artistica, iar initiativele pot veni dinspre familii, scoli, muzee sau institutii private. Gradul de civilizatie al societatii noastre se masoara si in puterea membrilor ei de a distinge valorile culturii universale. Acest lucru, mie cel putin, imi ofera un sentiment de siguranta, mandrie. Am acces spre porti nebanuite spre lucruri ce depasesc necazurile si rutina, sunt lucruri ce ofera individului o alta pozitie si o alta valoare. Un om ce se poate relaxa ascultand muzica de Handel, un om ce poate visa in fata unei picturi de Vermeer, cineva ce lasa loc si pentru bucuriile spiritului, acel om are in el sadita samanta fericirii. Acestea sunt lucruri pe care, prin intermediul artei, incerc sa le transmit si eu mai departe celor ce vin la noi la Agora Art Studio.
Imbogatindu-ne cultura vizuala - chiar daca nu suntem specialisti ai artelor - ne imbogatim raspunsul pe care il dam zi de zi societatii civilizate. Vom stii cum sa ne imbracam, cum sa ne miscam, cum sa decoram interioarele in care locuim, cum sa ne facem un traseu personal printre jaloanele vietii moderne. Acest proces de imbogatire vizuala influenteaza, chiar daca nu ne dam seama chiar de la bun inceput, stilul nostru de viata.
Cred ca este foarte important sa se puna accent pe educatia artistica, iar initiativele pot veni dinspre familii, scoli, muzee sau institutii private. Gradul de civilizatie al societatii noastre se masoara si in puterea membrilor ei de a distinge valorile culturii universale. Acest lucru, mie cel putin, imi ofera un sentiment de siguranta, mandrie. Am acces spre porti nebanuite spre lucruri ce depasesc necazurile si rutina, sunt lucruri ce ofera individului o alta pozitie si o alta valoare. Un om ce se poate relaxa ascultand muzica de Handel, un om ce poate visa in fata unei picturi de Vermeer, cineva ce lasa loc si pentru bucuriile spiritului, acel om are in el sadita samanta fericirii. Acestea sunt lucruri pe care, prin intermediul artei, incerc sa le transmit si eu mai departe celor ce vin la noi la Agora Art Studio.
Rezultatele talentului ei sau "directia" pe care pensula a luat-o pe panza
Lucrarile mele de pana acum tin de zona experimentului, a imaginii abstracte ce isi propune sa aiba un impact puternic, sa aiba o existenta proprie dincolo de asemanarea cu realitatea. Colaje in care am initiat un „dialog” intre materiale diferite, contopite in texturi de ceara colorata, interventii pe fotografii. Totul este un JOC creativ.
E un lucru foarte frumos, cred eu, sa nu uiti si sa iti amintesti de cate ori ai ocazia despre persoanele care ti-au marcat viata. In cazul meu as dori foarte mult sa spun cateva cuvinte despre pictorul Henry Mavrodin (elev preferat al pictorului Corneliu Baba). Eram studenta in anul I la Academia de Arte Bucuresti, abia intrasem in facultate si ardeam de nerabdare sa imi cunosc profesorii. Pot spune ca am avut o sansa imensa de a avea ca profesor in acel an pe maestrul Henry Mavrodin, un om extraordinar ce a stiut sa insufle studentilor dragostea de pictura, dragostea pentru tot ceea ce inseamna cultura domeniului, dorinta de a realiza lucruri semnificative, de a lucra fara incetare pentru a ne desavarsi fiinta noastra ca artisti. Ii multumesc si acum, pentru mine a fost si este un mentor, un model si ma bucur ca am avut parte de o astfel de intalnire semnificativa.
Intre timp ati mai descoperit si alte pasiuni care si-au facut loc in viata dvs. sau care credeti ca au mare potential de a fi „urmasele” practicii yoga?
Dana Burghel: Yoga - starea de a fi "mai calma, mai atenta, mai prezenta"
Dana Burghel este genul de femeie pe placul meu. Nu o cunosc personal, dar am avut ocazia sa o descifrez macar intr-o mica parte prin diversele articole la care am colaborat si din care intotdeauna am ramas impresionata de nonsalanta, dezinvoltura si implicarea cu care a vorbit despre subiecte precum: sport, green life si in general stil de viata sanatos. Poate ca si meseria sa a „construit”-o astfel si a orientat-o mai mult spre propria persoana si asupra unor lucruri care sa-i ofere pozitivismul necesar diferentierii de ceea ce ceilalti oameni devin pe zi ce trece: roboti posedati de bani si munca. Ea este lifecoach la Learning About si ne povesteste despre pasiunea care a gasit-o si acaparat-o: yoga!
Yoga - pasiunea care a facut cale spre ea
Nu am descoperit-o eu, a venit ea catre mine si nu sunt decat la inceput. Probabil acum a fost momentul pentru mine. Ce pot sa spun este ca am privilegiul de a fi indrumata de doi Maestrii deosebiti, carora le multumesc ca sunt langa mine chiar si atunci cand nu sunt prezenti fizic.
De anul trecut, o stare de bine si-a facut loc in viata ei
Am inceput sporadic anul trecut, am continuat un pic mai sustinut anul acesta, insa de ceva vreme, fiind initiata in Kriya Yoga sunt mult mai consecventa cu practica. Intentionez sa ajung sa practic cat de curand in fiecare zi, pentru ca de fiecare data cand practic ma simt mai mult decat excelent, atat mental, cat si fizic.
„Am simtit ca trebuie sa fac ceva pentru mine”
Se spune ca atunci cand esti pregatit apare si Maestrul. Asa s-a intamplat si la mine, am simtit ca trebuie sa fac ceva pentru mine, altceva total diferit de orice facusem inainte in viata mea, iar Universul mi-a adus un Maestru.
O privire mai profunda spre interior = transformarea
In primul rand ma uit mai mult inlauntrul meu si sunt mai atenta la gandurile pe care le am. Sta in puterea noastra sa ne schimbam gandurile, iar eu in acesta etapa ma aflu acum: aceea de a face trecerea de la mintea incarcata cu ganduri inutile la mintea linistita. Ce pot sa va spun este ca e cumplit de greu, insa stiu ca sunt pe drumul cel bun.
Fiind doar la inceput nu sunt schimbari majore, insa exista diferente: sunt mai calma, mai atenta, mai prezenta. Urmeaza si altceva?!
Deocamdata nu mai practic decat qi gong, insa intentionez sa ma initiez cat de curand si in tainele tai chi quan. Sunt multe de trait, sunt multe de simtit... insa calatoria va fi cu siguranta una deosebita, de descoperiri pe care merita sa le traiesti.
Simona Tartacuta - "Echilibrul interior se construieste cu pasi marunti, cu rabdare si atentie."
Simona Tartacuta este marketing manager la Cetelem IFN. Dupa o scurta cariera pedagogica, a intrat in mediul de afaceri multinational, activand in domeniile Marketing si Financiar. Simona s-a indreptat inca din liceu spre un hobby mai putin obisnuit si uneori considerat apartinand mai degraba barbatilor: tirul! Descopera cum i-a schimbat viata aceasta pasiune, ce simte atunci cand o practica si de ce iubeste atat de mult cainii, animale care au reusit sa se transforme intr-o pasiune de neinlocuit in viata ei.
Tirul – o pasiune pentru o stare pozitiva
Ca sa revin la intrebarile dumneavoastra, va marturisesc ca mi-am descoperit pasiunea pentru tir inca din perioada liceului, dar nu am avut ocazia sa o pun in practica. Timpul a trecut, m-am concentrat la alte lucruri, si iata ca am ajuns intr-o etapa in care am inceput sa ma uit inapoi, sa ma uit mai atent la mine, si sa ma intreb daca sunt multumita de ce gasesc. Cred ca asa mi-am dat seama ca e foarte important sa ne straduim sa ne asezam viata intr-un mod pozitiv, prin actiuni constructive destinate evolutiei materiale si spirituale, prin toleranta fata de ceilalti, si, de ce nu, prin lucrurile care ne fac placere. Sunt momente in care simtim ca am obosit, ca ne coplestete stresul, momente in care cautam o cale de relaxare, si vedem ca numai rareori reusim sa o gasim. Echilibrul interior se construieste cu pasi marunti, cu rabdare si atentie.
Intr-un astfel de proces de cautare am gasit eu un potential raspuns in tirul cu pistolul. Am descoperit o lume fascinanta, un univers intreg, in care ai ocazia sa te descoperi intr-o lumina noua. E ca o evolutie rapida, in primul rand e o disciplinare comportamentala, antrenamentele implicand in primul rand concentrare, dar si provocare, competitie cu tine insuti.
Cand practici un hobby nu esti in cautarea perfomantei
Ca orice hobby individual (nu de echipa), te ajuta sa te relaxezi prin concentrarea asupra propriului univers interior, dar si prin descoperirea si exploatarea unor capacitati neutilizate in activitatea de zi cu zi. Exista un moment unic, al executarii tragerii propriu zise, in care se naste o legatura invizibila intre tine si tinta, in care incerci sa aduni o intreaga energie in catarea armei, un moment in care timpul nu mai exista, in care realitatea din jur se estompeaza. Iar recompensa e instantanee : ai lovit tinta. Cu punctaj mai bun sau mai putin bun, dar un hobby e un hobby, nu performanta este motivul pentru care il practici. E pentru ca te face sa te simti mai bine, pentru ca te face sa te simti mai liber, mai independent, mai valoros, esti pur si simplu mai atent la tine insuti si la ceea ce te bucura. Aici sta schimbarea adusa in viata noastra printr-un hobby, indiferent care este acela.
Pasiunea invinge „lipsa de timp”
Eu merg la club de doua ori pe saptamana, si dupa antrenament mai simt mult mai energizata si mai optimista. La inceput mi se parea imposibil sa le strecor in agenda mea sufocata de intalniri, seminarii si proiecte, dar cred ca asa se intampla oricarei persoane din mediul de busuness actual. Exista un efort initial, o nevoie de motivare care creste odata cu varsta, sau asa am perceput eu. Dar daca reusesti sa te mobilizezi, bucuria succesului e dubla: ai reusit sa invingi asa numita „lipsa de timp”, si sa iti oferi momentele de satisfactie personala la care tinjeai, de fapt, cine stie de cand. In concluzie, pot spune ca sunt foarte multumita de decizia de a acorda acestei pasiuni importanta pe care o merita.
Cateii – o pasiune care o face sa zambeasca inconstient la o simpla privire
M-ati intrebat despre caini. Nu stiu cum se face, dar, de cate ori ma gandesc la ei, zambesc inconstient. Cam asa se traduce sentimentul pe care il port de cand ii am. Adica de 8 ani. A fost „o dragoste la prima vedere”, am vizitat intamplator o cunostinta la care se afla o crescatoare de ogari, impreuna cu „ultimele odrasle”, niste ogari Whippet de 2 luni. Cuvintele „simpatici si jucausi” sunt prea anoste ca sa poate descrie energia si bucuria cu care te injoara acesti caini imediat ce te cunosc. Sunt extrem de agili si expresivi, atasati pana la dependenta de stapanii lor, cu o capacitate imensa de a oferi caldura si veselie. Am achizitionat intai unul singur, pe Milo, dar ramanea singur cat timp eram la birou, si il gaseam cu ochisorii tristi, cersea companie cu disperare. Si atunci, dupa 3 luni, am decis sa facem loc in familia noastra si celui de a doilea, lui Freddie. De atunci, Freddie si Milo au devenit universul paralel, odata ajunsa acasa ei devin alternativa relaxanta a realitatii dure a unei zile de munca.
Am participat la concursuri, am castigat premii, iar din 2004 „echipa” s-a extins cu cel de al treilea membru, Gary. Evident, odata ce iei aceasta deicizie, trebuie sa fii constient ca vei dedica o parte din viata ta acestor prieteni iremediabil iubitori si credinciosi : au nevoie de miscare, de aer liber, de atentie, dar toate astea sunt lucruri de care avem nevoie si noi, oamenii, si uneori uitam sa ni le oferim. Asa ca plimbarile in parc, miscarea in aer liber, nu sunt decat beneficii care completeaza sentimentul de implinire pe care il ai alaturi ca un caine. Ca sa rezum: nici nu-mi mai pot inchipui cum ar fi viata mea fara caini .
Raluca Vasile
Raluca este Senior Marketing Officer la Cetelem si ne-a imaprtasit pasiunea ei pentru teatru, drumul catre aceasta pasiune si felul in care a schimbat-o. Mai exact, improvizatia este hobby-ul ei “cea care te lasa sa te exprimi liber” si o vede ca pe o metoda de a-ti gasi un spatiu interior. Daca doar studiaza aceasta ramura sau o si practica, afla in cele ce urmeaza:
Cum ati descoperit pasiunea pentru teatru si cand anume?
Primul contact cu teatrul profesionist l-am avut cand am venit in Bucuresti la facultate. Imi amintesc cu placere de prima piesa pe care am urmarit-o cu sufletul la gura la Teatrul National in care juca actorul meu preferat Gheorghe Dinica: Cotletele. Mi se parea ceva senzational sa–l vad in carne si oase, dupa ce il urmarisem ani la rand la Tv. Mi-am propus sa revin cat mai des , iar mersul la teatru a devenit o obisnuita. Ulterior am citit un interviu al dlui Dinica in care era intrebat cum reuseste sa faca roluri atat de reusite. Dansul cu modestie spunea ca n-a jucat nici un rol de doua ori la fel, ci i s-a intamplat chiar sa uite sau sa inlocuiasca anumite replici cu unele spontane in functie de starea de moment. Am retinut ideea, mi-am zis ca as putea sa incerc si eu, iar de curand s-a si ivit ocazia.
Din vorba in vorba a ajuns si la cursuri...
In urma cu trei luni o prietena mi-a povestit despre cursurile de improvizatie pe care le frecventa cu foarte mare placere. Ulterior, am aflat ca este vorba despre cursuri de teatru de improvizatie tinute de actori profesionisti. Cursul are si o finalitate concreta, in sensul in care dintre absolventi se formeaza si o trupa de amatori care „performeaza live improvizatia”.
Improvizatia - un mod de a-ti „gasi un spatiu interior”
Faptul ca ii permite imaginatiei sa iasa din carapace si sa zboare libera este ceea ce m-a atras la improvizatie. Bineinteles exista si anumite reguli de baza invatate in timpul cursurilor. Insa in mare este vorba despre a lasa imaginatia libera, a improviza la modul real pe situatii date.
Cred ca am invatat sa ma exprim mai liber, improvizatia e si un mod de a-ti „gasi un spatiu interior”, acea stare de care vorbeam anterior in care te transpui pe tot parcursul exercitiului. Si fata de teatrul clasic nu apeleaza atat de mult la memorie, cat la capacitatea de concentrare.
Am invatat ca este foarte frumos si constructiv sa vezi totul ca pe o ”joaca serioasa” si astfel am invatat sa am reactii pozitive in situatii in care multi nu s-ar astepta (ex. panica, suparare, incordare, stres). Se poate spune deci ca este si un mod de evadare,o metoda antistres...acum depinde fiecare ce vrea sa ia din asta.
In fond si la urma urmei suntem toti niste mici actori, „purtatori de masti zilnice”, la job, acasa, pe strada adoptam noi masti. Asadar in schimbul acesta zilnic de masti e important ca la finalul zilei sa ne „demachiem corect” si sa ne privim sincer in oglinda.
„Exista un mod de viata si dupa job!”
Pot sa va spun ca frecventez regulat reprezentatiile sustinute de trupa ImproFun, colegii mei care au absolvit cursurile de improvizatie la Teatrul fara Frontiere si abia astept sa-si reia spectacolele la inceputul lunii august. Ceea ce au in comun participantii la aceste cursuri , respectiv spectacole de improvizatie sunt emotia si bucuria neasteptata de a evolua live in fata unor oameni, de a face aceleasi lucruri ca si actorii profesionisti cu ani de pregatire in spate.
Poate ca asta uitam noi oamenii „prea ocupati” sa facem in fiecare zi, sa ne bucuram la maxim, sa fim spontani si cum zicea cineva sa nu uitam ca „ exista viata si dupa job”.
In ce rol ati visa sa jucati?
Nu m-am gandit la un rol anume, bucuria e imensa numai sa fiu prezenta acolo si abia astept sa reincep cursurile de avansati in curand. Am avut totusi in cadrul cursurilor un rol de tiganca in care m-am simtit foarte bine, e un rol ce permite o libertate foarte mare, probabil si de aceea povestile despre comunitatile de romi au un succes indiscutabil, pentru ca spatiul de improvizatie este unul foarte larg, de limbaj , atitudine, miscare.
In improvizatie nu exista roluri, exista situatii date, iar „actorii” isi pot alege orice rol, pot chiar schimba povestea daca imaginatia lor asa considera. Poti practic pornind de la o situatie data sa participi la construirea unei povesti, totul se face „aici si acum” in mod spontan.
In continuare iata unde poti practica si tu astfel de hobby-uri
Iata unde poti practica si tu astfel de hobby-uri:
Pictura:
Agora Art Studio
Str. Gala Galaction, sector 1
Tel: 0751 883 213
Teatru:
Teatrul fara Frontiere
str. Albac nr.15, sector 1 - Bucuresti
tel/fax: 021 5273100
Tir (poligon):
Club Sportiv Aktiv
Str. Maguricea nr.2, bl.4A, ap.12, sector1 Bucuresti
Telefon: 0745.121.678, 0723.552.105
Yoga:
Clubul Sportiv Elle's Fitness & Beauty Center
Sect.2 Zona Universitate- Biserica Armeneasca
Tel:0724.217.487;0771.734.952
Costa Rica, statul cu cei mai fericiti oameni din lume
Anna Kournikova a luat bataie, iar Monica Gabor...note proaste!
