Intr-un pom cu ramurele
Verzi, maro si galbenele,
M-am suit ieri,
Pe furis.
Cand, in iarba aud,
Pas pas,
Gargarita mea de plus.
Vreau si eu in pom, la tine.
Ba, sa-ti fie de bine.
Nu ma dau jos pentru tine.
Bine, bine, dar de ce?
Nu suntem prietene?
Ba suntem si ce-i cu asta?
Stai jos si cu asta basta!
Asta basta? Ce e asta?
Of, asa prietenie
Am eu, oare, pe vecie?
Ca doar tu, fetita rea,
Mai esti prietena mea.
Nu prea mi-a placut ce-a spus.
La ea insa nu m-am dus.
Asta ieri s-a intamplat.
Azi de ea nu am mai dat.
S-o fi ratacit prin iarba
Gargarita mea cea draga.
Acum chiar s-a suparat.
Chiar sa cred ca a plecat?
N-am plecat, cum sa fac asta?
Se-auzi dinspre fereastra.
Gargarita mea de plus!
Te-ai intors.
Cum? Zbori?
Doar sus.
Acum sunt, draga fetita,
Cea mai rapida gargarita.
Si te invit la plimbare.
Hai, urca-te pe spinare!
Nu e vis, nici aratare,
Doar o prietena mare.
Un zgamboi de gargarita
Ce iubeste o fetita.
Pe mine.
Foto : Vilia Lupu
Poezii pentru cei mai mici copii
Mucenicii
