Fetelor, aveti grija!

Atractia dintre sexe are la baza perpetuarea speciei. Asa cum se intampla cam peste tot in natura, barbatul isi alege femeia de care se simte atras (in functie de anumite criterii), dupa care face tot ce ii sta in putinta pentru a o determina sa fie a lui. Tot acest proces, de alegere, curtare, cucerire, are in sine acelasi scop: formarea unui cuplu. Indiferent ca acesta se va transforma intr-o familie sau nu, ca partenerii vor avea copii sau nu, procesul este in mare acelasi.

A curta o femeie, a o cuceri seamana intrucatva cu a cuceri o reduta, de ce nu, un castel. Se face un plan "de lupta", se evalueaza toate mijloacele de care se dispune si apoi se trece la actiune. Cu alte cuvinte, barbatul se intereseaza despre persoana pe care o place, vrea sa afle ce preferinte are, ce o atrage, ce hobby-uri are, s.a.m.d. Ii face cadouri care sa o binedispuna, sa o surprinda, o suna si ii trimite tot felul de mesaje din care sa ii dea de inteles ca se gandeste la ea si o doreste, are grija sa fie mereu aranjat si spilcuit, este mai atent la cum se poarta, ce spune si cand, are grija sa o intrebe mai intai pe ea ce doreste, unde vrea sa mearga, ce sa manance etc.

Odata ce barbatul este acceptat si relatia incepe sa functioneze, acesta incepe sa se mai destinda, sa isi lase "cavaleria" sa se odihneasca; simte ca nu mai este nevoie sa puna toate "fortele la bataie". Asa incat, micile atentii incep sa se reduca, iar el sa isi marcheze si sa delimiteze teritoriul cucerit. Treptat pot interveni unele interdictii, solicitari mai mult sau mai putin justificate, chiar cereri pe care doar el le considera indreptatite. In cazul in care cei doi hotarasc sa locuiasca impreuna, lucrurile se pot complica inca si mai mult. De unde el era foarte ordonat si atent, dintr-odata devine ceva mai delasator, mai ales cu propriile lucruri (haine), pe care gaseste "normal" sa le imprastie prin toata casa – ca are cine sa le adune. "De acum nu mai e chiar asa nevoie sa mergem la cumparaturi impreuna. Oricum tu stii mai bine ce avem nevoie. Si apoi, poti lua masina. E mult mai simplu asa." Pentru cine?

In general, treburile casei, care la inceput se faceau impreuna, cu "placere", devin treptat doar indatorirea ei. De ce? Cine hotaraste asta? Oare este si ea de acord?

In acest caz depinde de femeie. Daca este de acord si cedeaza, accepta si isi asuma toate aceste responsabilitati, ajunge un fel de robotel care le face pe toate. Cum in prezent femeile au ajuns sa aiba acelasi program de lucru (si, uneori, chiar mai incarcat) precum barbatii, inseamna ca ambii parteneri petrec acelasi numar de ore la serviciu. Indiferent de cat castiga fiecare (unul mai mult, altul mai putin), cand se intorc acasa se presupune ca sunt la fel de obositi. Ce anume il determina pe barbat sa hotarasca pentru femeie, ca ea Trebuie sa se ocupe de toate responsabilitatile legate de casa: cumparaturi, gatit, curatenie, spalat, calcat, copii (cand este cazul)? Probabil ca asa era pe vremuri, la inceputuri, cand barbatul pleca la vanatoare sau la razboi, iar femeii ii reveneau toate celelalte. Dar in ziua de astazi lucrurile s-au mai schimbat.

Un cerc vicios

Daca femeia cedeaza si accepta sa fie impovarata cu toate, nu o sa mai aiba timp sa se ocupe si de ea, sa isi faca micile placeri (citit, iesit cu prietenele, colindat prin magazine etc.), va fi mereu obosita si coplesita. A accepta toate aceste cereri si chiar impuneri ale barbatului este ca si cum s-ar preda pe sine, s-ar desconsidera si neglija. Atunci de ce sa ne miram ca, nu la mult timp, acesta incepe sa o ignore, sa nu se mai simta atras de ea, sa nu ii mai suscite interesul. Raspunsul lui, nerostit, suna cam asa: "daca tu nu ai grija de tine si nu te pretuiesti, de ce as face-o eu?" Pare dur, insa cam asa stau lucrurile. Si atunci, el cauta in alta parte, o alta "reduta" de cucerit, cu alt "castel" cu mai multe "creneluri" sau "turnuri". Este firesc.

Tinand seama de modul in care gandeste si actioneaza barbatul, de faptul ca se afla intr-o permanenta cautare, validare si confirmare a potentei si abilitatilor sale, a inconstantei caracteristice, femeia poate actiona in asa fel incat sa ii suscite acestuia interesul in permanenta.

Ce are de facut? In primul rand, chiar de la inceputul stabilirii relatiei, sa nu il lase sa se bucure prea mult de "cucerirea" facuta. De nici una in particular si nici de toate in general. A avea o relatie de cuplu nu inseamna a te uita pe tine, sau a-i uita pe ceilalti, a-i da la o parte pe toti in favoarea partenerului, a deveni dependenta de acesta. Da, ii acorda atentie, dar nu totala. Da, iese cu el in oras, la plimbare, la restaurant, dar nu numai cu el; exista in continuare prietene si prieteni, amici, familie. Ii place sa faca lucruri impreuna, sa mearga la cumparaturi impreuna, sa pregateasca masa impreuna, sa se ocupe impreuna de treburile casei. Desigur, acestea se vor face si pe rand, cand de unul cand de celalalt. Dar asta nu inseamna sa treaca toate pe lista ei, in permanenta. Responsabilitatile se impart la doi, iar cand unul din parteneri nu si le poate indeplini intr-un moment dat, celalalt le poate prelua din cand in cand, iar cu proxima ocazie va fi indreptatit sa ceara in schimb acelasi lucru. Este de dorit sa iti exprimi parerea fata de toate acestea in mod sincer, simplu si direct. Fara reprosuri sau certuri: "Fac eu asta acum, pentru ca m-ai rugat, dar sa stii ca nu imi face deloc placere sa imi atribui sarcinile tale."