"Poti trai o viata fara iubire, dar de ce ai vrea sa faci asta?"

Ne puteti spune ce v-a facut sa va apucati de scris?

Am scris "serios" inca de cand aveam saisprezece ani, atunci cand profesoara mea de Literatura Engleza mi-a deschis ochii asupra puterii si frumusetii literaturii. Ea m-a invatat lucrurile de baza in ceea ce priveste scrisul, cum ar fi folosirea corecta a gramaticii si intelegerea povestii, dar ceea ce mi-a daruit cu adevarat a fost credinta ca pot si ca trebuie sa scriu.

De atunci am scris in aproape fiecare zi a vietii. O fac pentru ca tind sa fiu morocanos atunci cand nu scriu. Pentru ca imi place sa descopar ce gandesc cu adevarat. Pentru ca am nevoie de asta. Pentru ca aud voci in mintea mea. Pentru ca mereu sper ca urmatoarea propozitie va fi, in sfarsit, cea perfecta.

Cum v-ati organizat munca in ultimii sapte ani, lucrand la acest roman? (stiu ca v-ati documentat sapte ani pentru a scrie aceasta carte).

In principiu, nu imi organizez scrisul. Incep cu personajele si petrec multa vreme avand conversatii cu ele in mintea mea si le urmaresc cu ochii mintii in timp ce fac diferite lucruri. Intr-un final, povestea se dezvolta natural.

Procesul acesta implica o mare cantitate de scris "in plus", pe care nu l-am folosit in roman, dar care este necesar pentru mine. Atunci cand incerc sa imi fortez personajele sa urmareasca un traseu impus, nu pare sa le placa foarte mult.

Care sunt influentele majore in scriitura dumneavoastra?

Din punct de vedere al influentei, cred ca orice carte pe care am citit-o vreodata m-a influentat, asa cum orice film pe care l-am vazut si orice melodie ascultata au facut-o. am fost influentat de ziare, de manuale de stiinta, de cainii care se plimba pe strada si de conversatiile altora auzite in autobuz. Am fost influentat si de "Buffy, spaima vampirilor" de la televizor si de piesele de teatru radiofonic ale anilor '30, pe care le ascult mereu, atunci cand fac plimbari lungi.

Dar, daca este vorba doar de "Gargui", imi pot imagina ca este un roman scris de Tom Robbins, Leonard Cohen si Hildegard of Bingen, toti lucrand impreuna.

Ne-ati putea face un top personal al celor cinci carti pe care dumneavoastra considerati ca cineva ar trebui sa le citeasca in timpul vietii? Stiu ca romanul "Gargui" a fost inclus intr-un astfel de top realizat de un ziar englezesc.

As spune ca cele cinci carti favorite ale mele, din toate timpurile, sunt:

Tess of the D'Urbervilles, a lui Thomas Hardy, Parfum, cartea lui Patrick Suskind, cartea lui Tom Robbins, Skinny Legs and All, Lolita lui Vladimir Nabokov si Frankenstein scris de Mary Shelley.

Care a fost impactul major al succesului asupra vietii dvs.? Cum se schimba viata unui autor de bestseller? Care e primul moment in care ati realizat ca ati scris un bestseller?

Au fost doar cateva schimbari majore in viata mea de la publicarea romanului "Gargui". Cea mai mare schimbare este faptul ca acum am privilegiul de a scrie in mod profesionist, fara a mai avea nevoie de o alta slujba. Asta a fost visul meu dintotdeauna si ma simt foarte norocos ca l-am putut realiza. Un alt lucru este faptul ca am putut calatori in mai bine de o duzina de tari pentru a ma intalni cu cititorii carora le-a placut cartea si asta e unul din cele mai formidabile lucruri care se poate intampla unui scriitor.

Cand mi-am dat seama ca e un bestseller? Nu mi-am dat seama pana in momentul in care l-am vazut pe lista celor mai vandute carti. Era mai mult decat puteam spera si de aceea nu am crezut pana cand nu s-a intamplat. Orice scriitor care spera ca va fi publicat are, probabil, un scenariu in care isi imagineaza ce se poate intampla, scenariu pe care il proiecteaza noaptea, cand este singur. Al meu insemna pur si simplu sa imi vad cartea pe un raft intr-o librarie. Doar o carte, in orice raft al oricarei librarii. Nu aveam ambitii mai mari pentru "Gargui" si inca trebuie sa ma ciupesc ca sa imi reamintesc ca nu visez si ca pot intr-adevar sa calatoresc in toata lumea.

Puteti defini, pentru noi, principalele personaje ale cartii?

Versiunea scurta este: un actor porno care a suferit arsuri groaznice se intalneste cu o sculptorita (posibil) schizofrenica pe nume Marianne Engel care sustine ca s-au intalnit pentru prima oara in Germania medievala, atunci cand el era mercenar si ea era calugarita.
Versiunea putin mai lunga este aceasta: un actor porno distrus din punct de vedere moral -naratorul din Gargui- conduce sub influenta drogurilor. Are un accident si este ars ingrozitor pe cea mai mare parte a corpului. La Spitalul de Arsi isi promite ca se va intrema suficient de mult pentru a putea iesi din spital si pentru a se sinucide. Curand, o femeie cu un dezechilibru mental, pe nume Marianne Engel, incepe sa il viziteze la spital, insistand ca ei au fost iubiti in Germania Medievala. Ii povesteste ca el era mercenar, ca ea era calugarita si ca il ingrijise. Ii povesteste, de asemenea, si despre alti patru prieteni ai sai: un lucrator de metale care a inhalat Ciuma Neagra printr-un sarut de la sotia sa, o fermiera britanica care priveste marea in asteptarea iubitului sau inecat, o artizana japoneza cu abilitatea de a-si incastra emotiile in sticla, precum si un homosexual viking care se lupta cu dragostea neimpartasita. Intr-un final, desigur, naratorul sfarseste in Iad cu toate aceste fantome. Intre timp Marianne, care sculpteaza gargui, primeste veste de la Dumnezeu ca mai are numai douazeci si sapte de statui de terminat inainte ca timpul ei pe pamant sa se termine.

 

S-a schimbat felul in care priviti dragostea dupa ce ati scris acest roman? Care e povestea de dragoste care va place cel mai mult din Gargui?

Sincer, a durat o multime de timp pana cand mi-am dat seama ca Gargui este de fapt despre explorarea tuturor posibilitatilor legate de dragoste, de-a lungul secolelor si in diferite locatii din lume. Dar scriind cartea nu cred ca ideea mea despre dragoste s-a schimbat. Dragostea a fost si va fi intotdeauna cel mai important lucru. Nu poti spune mai multe despre subiect.

Dintre multele povesti de dragoste din roman e foarte dificil sa spun pe care o prefer. E ca atunci cand marturisesti ca iti iubesti unul dintre copii mai mult decat pe ceilalti, chiar daca sunt diferiti cu totii. Dar, adevarul este ca povestea mea preferata din roman este cea a suflatoarei in sticla Sei din vechea Japonie, care face cel mai uimitor sacrificiu pentru tatal sau si pentru iubitul sau. Cred ca imi place cel mai mult povestea ei pentru ca este cea mai aproape de un basm din toate cele scrise de mine, dar si pentru ca am o conexiune puternica cu Japonia, unde am locuit vreme de cinci ani.

Ne-ati putea spune care sunt subiectele care va fascineaza? Ce va doriti sa scrieti de acum inainte?

La inceputul lui Gargui am fost fascinat de tratamentul medical al arsurilor grave. Dupa aceea, cred ca am progresat devenind fascinat de o multime de alte lucruri: comportamentul schizofrenicilor, de teologia germana medievala, de viata domestica in Islanda in epoca vikingilor si asa mai departe.

Acum incerc sa produc marea intalnire cu personajele care imi vor popula viitoarea carte. Cred ca voi aborda aceleasi chestiuni legate de religie, dragoste, sacrificiu si identitate, pentru ca eu cred ca oamenii decid foarte devreme care le sunt preferintele –poate chiar in adolescenta- si isi petrec tot restul vietii explorand acele preferinte in diferite feluri.

Noul meu roman va fi o alta poveste de dragoste neconventionala intre persoane care nu ar putea fi catalogate de societate drept "normale". Aceste subiecte ma vor captiva mereu. Dincolo de asta, nu sunt sigur de alte lucruri. Personajele nu mi-au vorbit inca destul despre ele.

Care sunt noile stiluri si noile tendinte pe care cartile trebuie sa le indeplineasca pentru a ajunge la publicul lor? Exista noi reguli contemporane dupa care scriitorii se ghideaza?

Nu cred ca exista reguli noi pentru a spune o poveste. O intriga buna cu personaje interesante e cel mai bun start. De la Homer si pana la Shakespeare si Spielberg, povestea e totul. E la fel inca de cand oamenii au inceput sa isi spuna unul altuia povesti.

De-a lungul anilor au existat noi mijloace pentru a spune povesti – piesele radiofonice, filmele, televiziunea, audiobook-urile, jocurile video si internetul, de exemplu, dar s-au schimbat doar mijloacele de receptie, nu si continutul. Nu conteaza cum si unde spui povestea, nu conteaza ce tehnologie folosesti, povestea trebuie sa aiba un miez solid emotional sau nu va insemna nimic.

Cum putem crede si promova in continuarea iubirea, in ciuda nebuniei lumii moderne? Cum putem rezista acestei nebunii moderne si valorilor sale, imbratisate de tot mai multe persoane?

Va voi spune ca eu cred ca cel mai important lucru pe care il poti face este sa traiesti cu cat mai multa iubire prezenta in viata ta. Stiu ca fiecare a avut cel putin o dezamagire din dragoste si cel mai usor lucru este sa incerci sa te protejezi ca sa nu mai fii ranit niciodata. E usor sa iti protejezi inima dupa ce a fost ranita si e foarte greu sa ramai deschis pentru dragoste. Dar nu asa iti poti trai viata, nu-i asa? Poti trai o viata fara iubire, dar de ce ai vrea sa faci asta?