Femei criminale din istorie: trei poveşti ODIOASE

Dagmar Overbye

Dagmar Overbye a fost autoarea unor crime odioase. Aceasta a condus un fel de orfelinat la Copenhaga, între 1916-1920. Aici, mame singure sau familii care nu-şi doreau copii, îşi lăsau pruncii pentru adopţie. Afacerea dubioasă ascundea deja scandalurile altora, astfel că Overbye a operat ilicit o vreme. Nu se ştie dacă sau cum ţinea evidenţa bebeluşilor care îi treceau pragul. Părinţii care îi încredinţau copiii nu puneau întrebări şi nici nu se întorceau pentru verificări. Până la urmă, o femeie a făcut exact lucrul acesta.

Karoline Aagesen şi-a lăsat nou-născutul la Overbye în 1920 şi a regretat instant decizia. S-a întors a doua zi să ia copilul, dar femeia i-a spus că fusese deja adoptat de un cuplu şi că nu reţine datele de contact. Aceasta s-a dus la poliţie, care au investigat "agenţia de adopţii" pe care Dagmar Overbye o conducea în apartament. Poliţia a găsit hăinuţe de bebeluşi şi oase carbonizate în cuptor.

Dagmar Overbye a fost arestată şi a recunoscut că e vinovată de uciderea a 16 până la 20 de bebeluşi, dar a fost condamnată pentru 9 crime (cele pentru care s-au găsit dovezi). Bebeluşii fuseseră strangulaţi, înecaţi sau arşi iar unele trupuri au fost găsite îngropate în mansarda ei. Mai mulţi părinţi au intervenit ulterior şi se estimează că Dagmar Overbye ar fi ucis până la 180 de nou-născuţi, primul fiind propriul copil. A fost condamnată la moarte în 1921 dar sentinţa a fost micşorată la închisoarea pe viaţă, murind după gratii în 1929.

Marie Manning

Marie de Roux Manning, născută în Eleveţia în 1821, a emigrat în Anglia în 1846 în calitate de servitoare. La puţin timp după, aceasta s-a trezit curtată de doi bărbaţi: un om de afaceri irlandez în vârstă de 50 de ani, Patrick O'Connor, şi un muncitor la căi ferate, presupus hoţ, pe nume Frederick Manning. Atrasă de o presupusă moştenire, tânăra se decide într-un final să-l ia de soţ pe muncitorul de rând, dar nu fără a rămâne în relaţie cu omul de afaceri, cel mai probabil una extraconjugală. În scurt timp, Marie şi-a dat seama că ceea ce îi spusese actualul soţ era pură ficţiune. Aşadar, cei doi şi-au pus planul diabolic în aplicare.

Cuplul l-a invitat pe O'Connor la cină pe 8 august, 1849, dar au fost dezamăgiţi că acesta a venit însoţit. Marie l-a invitat şi a doua seară la masă, rugându-l să apară singur de această dată. Pe 9 august, Marie l-a împuşcat în ceafă pe O'Connor dar nu l-a omorât, moment în care a intervenit Frederick, care l-a lovit cu ranga, lăsându-l fără suflare. Cuplul l-a îngropat sub gresia de la bucătărie, unde făcuseră deja o groapă peste care au vărsat var caustic pentru a grăbi descompunerea cadavrului. În următoarele două zile, cei doi criminali i-au jefuit casa domnului O'Connor, au furat toate obiectele de valoare, bani cash şi certificatele de acţiuni.

O'Connor îşi menţionase planurile prietenilor pentru acea seară, astfel că nu durat mult până ce politiştii au apărut la uşa soţilor Manning. Marie s-a panicat, trimiţându-l pe Frederick să vândă de îndată mobila pentru a fugi din oraş. În timp ce el era plecat, Marie l-a părăsit, îndreptându-se spre Scoţia, iar soţul s-a dus în Jersey. Poliţia a găsit rapid rămăşiţele domnului O'Connor. Marie a fost arestată încercând să încaseze banii din acţiunile lui, iar Frederick a fost denunţat de o cunoştinţă.

Crima scandaloasă a făcut mare vâlvă printre cetăţeni, între 30 de mii şi 50 de mii de oameni au luat parte la dubla execuţie, pe 13 noiembrie 1849. Şi scriitorul Charles Dickens a fost prezent, care s-a arătat dezgustat de atmosfera de sărbătoare de la spânzurat. 

Constance Kent

O crimă încă învăluită în mister a avut loc în noaptea de 29 iunie, 1860. Trupul unui băiat de patru ani, Francis "Saville" Kent, a fost găsit într-o toaletă, gâtul tăiat. În primă instanţă, doica băiatului a fost suspectată pentru crimă, apoi, sora lui vitregă de 16 ani a fost arestată. Constance Kent nu a ajuns la proces şi a fost eliberată, familia mutându-se în Franţa, unde ea a urmat şcoala. Cinci ani mai târziu, acesta şi-a mărturisit crima la o spovedanie. S-a predat de bună voie şi s-a declarat vinovată pentru crimă. Pedeapsa iniţială de închisoare pe viaţă a fost micşorată cu închisoare pe viaţă, datorită vârstei acesteia la momentul producerii crimei.

Însă crima băieţulului a rămas nerezolvată. Constance Kent a fost eliberată după 20 de ani şi a trăit până la 100 de ani. Au existat speculaţii conform cărora tatăl ar fi fost ucigaşul, apoi că fratele lui Constance ar fi fost făptaşul, apoi că cei doi fraţi ar fi comis crima, din gelozie pentru mama lor vitregă şi copiii ei. 

Dramatica anchetă criminală a ţinut prima pagină a ziarelor la acea vreme şi a inspirat câteva poveşti scrise de Charles Dickens şi Arthur Conan Doyle.