Face frustrarea parte din viata ta?

Sa vedem din ce se compune aceasta frustrare (vezi mesajul pe forum):

- Presiunea parintilor privind rezultatele la facultate;

- Relatia de respingere a partenerului de catre parinti;

- Senzatia de absenta a dialogului cu parintii si senzatia de monolog a lor care nu aud ce spune fiica lor;

- Certurile cu prietenul, prelungire a relatiei cu parintii.

Ceea ce au comun toate aceste situatii este tema parintilor care frusteaza prin presiune, respingere, refuz al dialogului. Bubble ne vorbeste de doua planuri – cel al parintilor si cel al relatiei cu partenerul sau. Aceste planuri par sa se lege, sa fie impreuna. Este o trecere de la nivelul relatiei cu parintii la relatia cu partenerul. In ambele situatii vorbim despre relatii diferite, despre asteptari, frustrari, etc.

Ceea ce ne intereseaza in acest context este ceea ce se intampla cu protagonista. Sa ne imaginam aceste persoane (parintii, prietenul) ca fiind un grup intern al ei. Sa lasam deoparte ceea ce se intampla in realitate si sa ne limitam la aceasta perspectiva – ceea ce face in fantasma protagonista cu ea. Am putea presupune ca ii distribuie in niste roluri pe care ni le si spune:

Cateodata imi doresc ca cineva sa imi zica "fa asa sau altfel'' ca sa fie bine pentru toata lumea.

Sunt doua scenarii "cineva care sa zica "fa asa" (eu, de exemplu, sau cineva care are o autoritate) si sa fie bine pentru toata lumea. De asemenea apare dorinta de a merge inainte cu relatia cu partenerul. In sinea sa apare o lume dorita, cautata, sperata.

In relatiile cu cei din jur apare cearta cu prietenul, non-discutiile cu parintii, nemultumirea parintilor cu privire la prieten si nu numai, absenta unei persoane care sa spuna cum sa se faca. Aceste situatii par sa fie foarte diferite de ceea ce se intampla in lumea sa interioare – parintilor nu le este bine, prietenul este frecvent in situatii de cearta, etc. Toate acestea creeaza un sentiment de nemultumire. Totusi acest sentiment de nemultumire nu este frustrare.

Prin frustrare inteleg diferenta dintre lumea interna, lumea obiectelor interne asa cum este ea, asteptarile ei, dorintele si nevoile sale si ce se intampla efectiv. Cand vorbim despre frustrare avem aceste doua parti – lumea interna cu asteptarile sale fantasmatice si lumea externa cu experientele emotionale asa cum sunt ele. Frustrarea marcheaza diferenta dintre una si alta. In absenta unei asteptari, a unei situatii nu putem vorbi despre o frustrare.

Ce ar presupune o psihoterapie

- O terapie familiala psihanalitica cu participarea sa, a mamei si a tatalui ar avea ca scop analiza legaturilor familiale intre copil si parintii sai. Tema legaturilor familiale este foarte frecventa in mesajul protagonistei. Analiza lor, aducerea la suprafata a asteptarilor sale si a fantasmelor parintilor ar conduce la o imagine care ar explica frustrarea. Multe din lucrurile dorite in lumea sa interioara sunt rodul aliantelor familiale, a asteptarilor parintilor. La capatul celalalt sunt reactiile parintilor, nemultumirea lor, respingerea lor.

- O terapie de cuplu cu ea si prietenul ei ar avea ca obiectiv intelegerea a modului in care functioneaza relatia lor, ar scoate in evidenta interdependenta dintre relatiile de familie si relatia de cuplu, ele s-ar putea diferentia si integra in planul legaturii de cuplu.

- O terapie individuala care ar permite investigarea tuturor acestor aspecte, a trairirlor interioare si a realitatii sale. Adica ar privi frustrarea din ambele parti – a asteptarilor inconstiente si a relatiilor cu ceilalti existente in prezent.