Psihologii evolutionisti considera ca noi simtim emotii pentru ca ne sunt inscrise in gene; aceste emotii ne-au ajutat sa supravietuim mai usor si sa ne reproducem mai usor in mediul nostru natural. Ele au darul de a ne salva, deoarece se declanseaza in situatii importante pentru noi din punct de vedere al supravietuirii sau al statutului nostru (de exemplu frica ne ajuta sa scapam de primejdii).
Psihologul american William James considera ca "noi simtim emotii pentru ca si corpul nostru simte emotii".
Conform ipotezei sale noi avem tendinta sa plangem pentru ca suntem tristi sau sa credem ca tremuram pentru ca ne este frica. Yoghinii ne recomanda sa fim mereu surazatori si acest lucru va atrage dupa sine buna dispozitie.
Curentul cognitivist sustine ca “simtim emotii pentru ca gandim”; psihoterapiile cognitive reprezinta o aplicatie a acestei teorii si ajuta pacientii sa gandeasca in alt mod, pentru a se simti mai bine, stiut fiind ca mai intai apare gandul (exemplu: nu pot trai fara el) si abia apoi emotia (depresia, tristetea).
Inca din antichitate, Epictet considera ca “nu evenimentele sunt cele care ii afecteaza pe oameni, ci ideea pe care si-o fac despre ele.”
Albert Ellis a intemeiat psihoterapia rational emotiva si comportamentala pornind de la ideea ca nu evenimentele exterioare ne determina emotiile negative, ci modul in care noi ne raportam la aceastea.
A patra teorie a emotiilor, curentul culturalist, sustine ca simtim emotii pentru ca acestea sunt determinate cultural: o emotie este un rol social pe care l-am invatat de la cei din jurul nostru. Astfel, s-a constatat ca, de la un continent la altul, emotiile oamenilor sunt variate si au moduri diferite de exprimare. In acest sens, se impune sa ne exprimam emotiile sau sa interpretam emotiile celorlalti in functie de societatea in care ne aflam.
Charles Darwin considera ca emotiile fundamentale sunt urmatoarele: bucuria, surpriza, tristetea, frica, dezgustul, furia, iar Paul Ehman adauga la acestea si alte emotii precum veselia, dispretul, nemultumirea, jena, vinovatia, mandria, etc.
O emotie poate fi considerata fundamentala daca indeplineste urmatoarele criterii:
- se manifesta brusc;
- dureaza putin;
- este diferita de alte emotii;
- apare si la bebelusi;
- se manifesta fiziologic in mod specific;
- are o expresie faciala universala la toti oamenii;
- este declansata de situatii considerate universale;
- poata fi observata si la verii nostri, primatele.
Bucuria face parte din familia bunei dispozitii si a fericirii; ea este deosebit de intensa la copii si la tineri si impinge spre explorarea unui teritoriu necunoscut. Bucuria se manifesta printr-un zambet larg, mers saltat, fredonatul sub dus sau chiar prin lacrimi de bucurie. O buna dispozitie ne determina sa-i ajutam pe ceilalti, sa devenim mai creativi, sa luam hotarari mai bune si sa fim mai indrazneti.
Tristetea este o emotie provocata de cele mai multe ori de pierderi: suntem tristi cand pierdem fiinta iubita, un obiect cu valoare pentru noi, statutul nostru (un examen, o promovare) sau un tel (suferim o deziluzie). Tristetea are o expresie faciala universala si ne poate ajuta sa evitam situatiile declansatoare (de pierdere), sa reflectam asupra propriilor greseli, poate atrage simpatia si compasiunea celor din jur si ne poate proteja pe moment de agresivitatea celorlalti. Capacitatea oamenilor de a supravietui pierderii unei fiinte iubite depinde de sensibilitatea persoanei la pierderi, felul in care se produce pierderea, intensitatea si durata relatiei, complexitatea emotiilor fata de persoana pierduta si sprijinul de care beneficiaza din partea celorlalti.
Persoanele izolate din punct de vedere social sunt mai vulnerabile la a dezvolta o depresie in situatia de pierdere decat cele care beneficiaza de suport social. In timp ce depresia este o tulburare patologica de lunga durata ce presupune tulburari persistente de somn si pofta de mancare si o viziune negativa asupra propriei persoane si a vietii, in general, tristetea este o emotie normala, tranzitorie, trecatoare, care se amelioreaza in prezenta unor evenimente placute.
Frica este emotia care apare in caz de primejdie; ea are un mare impact psihologic (se accelereaza ritmul batailor inimii si ritmul respiratiei, mainile tremura, etc.) si ne pregateste pentru o actiune fizica: lupta sau fuga.
Frica reprezinta o reactie de scurta durata la o primejdie reala, in timp ce anxietatea se refera la o teama fara obiect, o anticipare a unei primejdii presupuse, care poate deveni cronica si este insotita de manifestari de natura psihologica: grija, neliniste, insomnie.
Furia este o emotie negativa dispunctionala insotita de senzatia de tensiune musculara, batai mai rapide ale inimii, senzatia de cald.
Furia are doua functii:
- pe de o parte ne pregateste pentru confruntare,
- pe de alta, intimideaza adversarul, ceea ce face lupta inutila ; functia de intimidare permite evitarea confruntarii; majoritatea conflictelor se pot regla prin supunerea unei parti in fata atitudinii manioase a celuilalt.
Psihologia cognitiva considera ca furia este rezultatul unei evaluari psihologice (instantanee) prin care apreciem un eveniment ca fiind nedorit, intentionat, contrar sistemului nostru de valori si controlabil prin reactia noastra de furie.
In cadrul psihoterapiei cognitive exista tehnici specifice de tratament atat pentru pacientii care simt frecvent senzatia de furie, indreptata impotriva lor sau a altora, cat si pentru cei carora le este frica sa actioneze asa cum si-ar dori sau traiesc o permanenta stare de tristete.
S-a descoperit in laptele matern substanta care trateaza cancerul!
Intre 1 aprilie - 30 mai, afla gratuit daca suferi de intolerante alimentare!
