Eficienta si satisfacuta la locul de munca? Imposibil!

La prima vedere texte obisnuite pe care le auzim in diferite contexte cu totii. Ce ar fi de semnalat la ele? In toate cazurile in care vorbim despre eficienta exista un aspect invers – ceea ce nu se spune. Sa va exemplific – sa spunem asa – o persoana incearca sa petreaca cu placere timpul intr-un club. Cum ar suna aici vreau sa fiu eficient in modul in care ma simt in clubul respectiv? Evident ceea ce difera in mod frapant este ca in situatiile de eficienta vorbim de un scop iar in cele in care eficienta nu exista nu pare sa existe un obiectiv.

Dar mai este ceva. Este vorba despre modul in care este imaginat finalul. ”Eficient” inseamna ca finalul actiunii este cat mai repede posibil. Finalul actiunii placute nu este cautat, ba dimpotriva, putem sa consideram cu usurinta ca este gandit cat mai tarziu posibil. Am putea sa presupunem ca ”eficient” se opune lui ”placut”?

Vom fi eficienti atunci cand vom considera ca vrem sa scapam cat mai repede posibil de o anumita stare, actiune, situatie. Cineva se intalneste cu un prieten pentru a vorbi desprea vanzarea masinii. Fiind eficient actiunea se desfasoara cam asa – dupa salut, se aduce in discutie o alta tema – cea a vanzarii. Se rezolva, cei doi se despart cu satisfactia realizarii. In fapt, cei doi prieteni nu s-au intalnit ci au rezolvat ceva. Cand accentul este pe placerea de a intalni pe celalalt, vanzarea masinii devine un pretext, un mod de a se relationa unul cu celalalt. Scopul este la fel de bine atins insa atmosfera este alta, cei doi pot parcurge cu placere o stare impreuna.

In mod usor paradoxal vom vedea ca acest subiect este unul important mai mult pentru cei care lucreaza in vanzari decat in psihoterapie. Daca sunteti atenti puteti observa ca cei care pun accentul pe placut, in sensul de a simti placere in a fi cu clientul devin mult mai performanti decat cei care isi propun eficienta si aplica o schema de actiune. Ceea ce transmit cei din urma este in primul rand neplacerea de a face asta sau de a fi cu celalalt.

Putem sa spunem ca eficienta este o constructie impotriva lipsei de placere. Este o strategie creata pentru a evita o stare de disconfort. Am putea sa presupunem ca lungimea unei actiuni nu se raporteaza la scop ci la ceea ce se intampla in actiune. Cand ne putem problema scopului si a timpului cat mai rapid alocat atunci actiunea noastra ne produce neplacere si nu vrem sa stam in ea, urmarim in special sa scapam de starea pe care o simtim.

Lungimea unui minut, spune o lege a lui Murphy, depinde de care parte a usii de la baie esti. Lungimea unei actiuni depinde de ceea ce simtim in ea. Vom cauta mereu sa prelungim actiunile placute si sa ”scapam” de cele neplacute. Ca sa recunoastem ca cele neplacute sunt asa si ca nu ne produce placere acest lucru, vom inlocui cu ceva pozitiv – ”esti o persoana eficienta”. ”A fi eficient” suna bine, ”a nu simti placere atunci cand te intalnesti cu cineva” nu este ceva cu care sa te lauzi. Este mai usor sa eviti situatia, spunand ca nu ai timp in numele ”EFICIENTEI”.

Pe de alta parte eficienta s-a conturat ca fiind un ideal al societatii contemporane. Mereu ne plangem de lipsa de eficienta din diferite sectoare sociale, economice, birocratice. Dar intrebarea de baza ramane – cat ar trebui sa dureze, in mod real, o actiune. Nu una anume, oricare.