Necazurile cu soacra. Prejudecati sau realitate

Femeile tind uneori sa le priveasca pe mamele barbatilor de care sunt indragostite ca pe niste adevarate bombe cu ceas: cand se poarta frumos asteapta ca in orice clipa sa se schimbe si sa

Silvia este una dintre femeile care nu au nici conflicte deschise cu soacrele, nici nu se inteleg foarte bine. Cu alte cuvinte, ele nu se afla nici intr-un razboi permanent, nici nu sunt cele mai bune prietene. Ea ne-a povestit varianta sa:

"Nu pot sa spun ca m-am inteles vreodata rau cu mama sotului meu. Cred ca s-a purtat intotdeauna bine, mi-a luat partea cand a considerat ca nu e destul de respectuos sau ca greseste...chiar nu am ce-i reprosa in privinta asta. Eu am alta problema, si nu cred ca-s singura. Ma deranjeaza foarte mult ca si acum, cand suntem casatoriti si avem familia noastra,  ea il influenteaza si are un rol important in deciziile pe care el le ia pentru noi amandoi. A fost ea de parere ca ar trebui sa nu plecam dupa nunta in luna de miere si mai bine sa investim banii stransi intr-o mica pensiune? Exact asa am si facut, pentru ca desi e adult, pentru el conteaza inca ce crede mama lui si cum crede ea ca putem cheltui banii", explica femeia.

De unde vin nemultumirile femeilor?

Discutiile deschise pe forum, confesiunile facute in miez de noapte prietenelor au uneori in comun un factor: plangerile despre soacre. Si, ca lucrurile sa nu va para deloc "roz" trebuie sa aflati ca intr-un studiu condus de iVillage acum cativa ani nurorile afirmau ca prefera sa suporte interventii pe canal la dentist decat sa petreaca putin timp impreuna cu soacrele lor. Nu-i putin lucru, nu? Iata care sunt principalele lucruri pe care femeile le reproseaza soacrelor (conform aceluiasi studiu):

- se asteapta sa fie numite "mama" imediat dupa casatorie sau, in unele cazuri, chiar inainte;

- asteapta de la nurori sa fie iubite si admirate ca si cum ar fi de la sine inteles;

- isi iau prea multe libertati vizavi de cuplu (vin cand vor etc);

- dau sfaturi fara sa fie intrebate.

Iar daca ai avea curiozitatea sa o intrebi pe o femeie care este la randul sau soacra ai descoperi ca nemultumirile sunt numeroase si de cealalta parte. Pentru ca, de fapt, totul tine de natura competitiva a acestora. Psihologii sustin ca femeile care reusesc sa fie soacre bune sunt cele care folosesc principiile managementului stresului: stiu cine sunt, se simt stapane pe ele insele, pot percepe lucrurile si privind din alta perspectiva si, foarte important, simtul umorului si generozitatea de a-i lasa si pe ceilalti sa fie cine sunt fara a incerca sa-i schimbi.

Si, spun acestia, calea catre intelegere sta in abilitatea ambelor femei de a percepe rolul special pe care il joaca in viata barbatului pe care il iubesc si de a se respecta reciproc. Multe conflicte directe se nasc tocmai din nesiguranta uneia dintre parti care nu intelege ca pot exista sfaturi bine intentionate -si chiar necesare- si ca nu este neaparat vorba de control sau manipulare, asa cum de partea cealalta un sfat dat si ignorat este privit exact ca atare: un afront sau, mai simplu si mai dureros, o forma de ignorare.

Mi-a placut foarte mult povestea unui femei pe care am cunoscut-o nu demult -intr-o calatorie cu trenul- si care povestea ca abia atunci cand trecusera aproape douazeci de ani de la casatoria sa soacra incepuse sa o aprecieze, in ciuda faptului ca nu semana deloc cu fata pe care si-o dorise -una dispusa sa isi petreaca fiecare concediu la muncile campului. Exista, intotdeauna, speranta ca in timp, cele doua persoane extrem de diferite -sau extrem de asemanatoare- vor invata sa treaca peste asperitati si sa se inteleaga.

Voi ce povesti cu soacre aveti? E vorba de prejudecati sau de faptul ca cele doua persoane nu se inteleg?