Sunt mai batran decat arat. Am trait cam tot ce mi-am dorit. Am trait si multe lucruri pe care nu stiam ca le doresc. Am avut o viata absolut superba, am fost fericit aproape tot timpul. Am invatat si am evoluat. Am produs si am consumat de toate: produse, senzatii, proiecte si sentimente. Am fost insurat, am facut copii, am construit case si am plantat pomi. Am iubit si am daruit iubire. Am fost indragostit si dezamgit. Am trecut pana la urma peste toate cu eleganta. Am calatorit in toata lumea, am citit mult si am mii de povesti. Si cate o teorie despre orice.
Am valorile mele in care cred si aplic aceste valori. Sunt mandru in sustinerea lor. Cred in sinceritate si deschidere maxima fata de oameni, merg pana la cinism cu atitudinea asta. Mai cred in devotament fata de prieteni si in fidelitate in cuplu. Este esential pentru mine sa stiu in orice moment ce vreau. Sunt ferm, de o previzibilitate plictisitoare cand este vorba despre valorile in care cred. Am curaj sa spun ce cred si evit sa spun ceea ce vor ceilalti sa auda.
Acum, stiu ce vreau. M-am prins cum e cu viata. Am inteles ca cheia ecuatiei este iubirea. Stiu ca gasirea si pretuirea ei sunt cele mai importante lucruri din lume. Iar eu am gasit-o. Si sunt un norocos si un privilegiat ca o am. E aici. Si este momentul sa ma arunc cu capul inainte in iubirea autentica care mi s-a revelat miraculos si sa ma imbat cu seva ei, sa traiesc superb si armonios impreuna cu femeia perfecta. Am gasit solutia fericirii eterne si nu-mi ramane decat sa o traiesc frumos pana la eternitate.
Eu nu am oprelisti sau limite. Sunt puternic, pot sa obtin si mai departe tot ce vreau. Si vreau sa sorb in continuare din frumusetea vietii, din placerile ei. Vreau sa descopar, sa explorez, sa fiu curios si sa-mi satisfac curiozitatile. Vreau sa rad, sa ma sperii sau sa raman perplex de noile situatii pe care viata mi le va scoate in cale. Vreau sa ma culc fara sa stiu unde voi fi maine sau ce naiba voi face maine. Vreau sa ma joc de superficialitatea pentru ca am condamnat-o atat de mult incat latura perversa a caracterului meu imi cere uneori sa ma umplu de ea.
Renunt cu bucurie la toate celelalte banalitati pe care viata traita singur mi le poate oferi. Renunt la adolescentisme si la superficialitate. Implinirea mea este iubirea pe care am gasit-o. Egoismul meu se topeste alaturi de al ei iar egoismul cuplului nostru preia povara ca o umbrela. Nu mai conteaza nimic altceva in afara de noi, de parca de fapt nici nu mai exista nimic. Ne inchidem in casa, ne inchidem si telefoanele si laptopurile si traim frumos iubindu-ne fara sa mai stim ce zi sau ce luna e.
Incerc sa traiesc ca un tanar, incerc sa fac toate lucrurile pe care nu le-am facut in tinerete. Sau pe care cred ca nu le-am facut suficient. In ultima vreme am alergat impotriva timpului de parca incercam sa mai storc cate ceva din anii ramasi. Nu mai fac acest lucru pentru ca sunt inca tanar si am timp. Am un statut finanicar excelent care-mi perimite sa-mi dobor si ultimele limite. Mai am si foarte mult timp liber, nu sunt obligat sa muncesc ca majoritatea oamenilor pentru a-mi asigura traiul confortabil pe care il am.Fericirea mea este conditionata si de fericirea ei.
Zilele ei proaste sunt si ale mele. Iubirea noastra este fotografia fericirii noastre atarnata intr-un cui pe perete. Iar fotografia se schimba periodic, se actualizeaza. Nu este amintirea inceputurilor cand noi ne iubeam, este imaginea recenta, cea de saptamana trecuta cand eram chiar mai fericiti decat la inceput!
Libertatea este valoarea mea esentiala. Libertatea mea este inalienabila. Apreciez momentele de singuratate, le dau valente extraordinare si am nevoie de ele. Am timp sa scriu, sa ma gandesc, sa ma plimb. Libertatea imi da posibilitatea de a face ceea ce simt, atunci cand simt. Nu am nici o piedica. Nici macar una. Pot sa initiez o conversatie de flirt cu fata de pe banca de vizavi, pot sa ma urc in avion si sa plec la Reykjavik, pot sa beau o sticla de whisky si sa cant singur la karaoke. Pot sa ma culc la 8 dimineata sau sa ma trezesc la 8 seara, pot sa ma imbrac cum vreau, sa manac sau sa beau ce vreau, sa ma vad cu cine vreau si sa fax sex cu cine vreau.In culplul nostru, noi nu avem secrete.
Tot ce stiu eu, stie si ea. Chiar si cele mai perverse fantasme, chiar si cele mai conventionale tabu-uri, toate le pun pe masa. Impreuna cu sufletul meu. Impreuna tragem concluzii, impreuna luam decizii. Singurul element inalienabil este iubirea noastra. De aici pleaca totul. Restul sunt doar consecinte. Noi nu avem nimic de demonstrat in afara cuplului nostru. Nu trebuie sa ne convinga altii ce e bine si ce e rau pentru noi. Noi nu avem nevoie de ei pentru ca noi stim.
Mi-au ramas niste extravagante pe creier, de pe vremea cand eram ceva mai tanar decat acum. Nu mi-am batut niciodata capul cu ele iar acum ar fi cazul sa incep sa o fac. N-am avut niciodata o prietena negresa si nici nu am facut sex cu doua fete simultan. Nu am mers cu masina pana la Vladivostok, asa cum imi doream in tinerete, nu m-am tavalit in noroi pe ploaie torentiala desi mereu mi-am dorit sa fac acest lucru. Sunt acum decis sa imi fac lista tuturor acestor lucruri pe care mi le-am dorit in viata asta si sa ma apuc sa le fac pe toate, unul cate unul.
Ea ma iubeste coplesitor. Si eu pe ea. Suntem atat de frumosi impreuna! Compatibilitatea noastra merge pana in cele mai adanci detalii. Si ea are foarte mult timp si ea are foarte multi bani. Avem si pasiuni comune si preocupari comune. Toate lucrurile pe care mi le doream sa le fac singur, le pot face cu ea. Mai putin cele sexuale bineinteles insa cine mai are nevoie de ele? Iubita mea este cea mai frumoasa si cea mai senzuala femeie pe care am cunoscut-o. De ani de zile avem o sublima si ametitoare constanta in erotism. Pasiunea sexuala nu s-a redus, este ca la inceput iar creativitatea noastra o va mentine cu usurinta la fel pana tarziu, pana la sfarsit.
Sunt tanar si viguros, sunt potent si senzorial. Senzualitatea femeilor imi stimuleaza tandretea si romantismul care se revarsa in gesturi superbe si in epistole cucritoare. Iubesc sa le fac fericite pe femeile care ma atrag. Imi place sa fac surprize, sa cuceresc. Sufar la unison cu ele pentru frustrarea pe care ele o incearca atunci cand ne despartim. Insa ma conving mereu ca e mai bine asa. Sunt empatic cu ele, incerc sa le alin tristetea. Si nu le mai tulbur ulterior, nu fac excese de barbat arogant si posesiv. In lipsa iubirii, le ling ranile si dispar. Ce altceva as putea sa fac?
Defectele mele sunt si ale ei, la fel ca si calitatile mele. Am venit amandoi cu un pachet de calitati si defecte iar fiecare si le-a asumat pe ale celuilalt. Am ajuns chiar sa ne indragim cateva din defectele celuilalt, n-am mai putea sa le desprindem de personalitatea lui pentru ca atunci el nu ar mai fi autentic. Cand eram singuri aveam defecte, complexe si limitari. Acum nu le mai avem. Au fost compensate cu toleranta celuilalt rezultata din iubire.
Sunt tanar si fericit. Am mii de oportunitati viitoare de a fi fericit, plus mijloacele necesare.
Sunt batran si fericit ca mi-am gasit sufletul perech. Am nevoie de un singur lucru: de iubirea pe care o am.
Am 37 de ani si este prima oara in viata mea cand nu stiu daca sunt tanar sau batran
