9 - Inteleptul

Inteleptul paseste cu grija in intuneric, luminandu-si calea cu felinarul. Felinarul de care se slujeste in calatoria sa nocturna simbolizeaza intelepciunea dar si cunsotintele pe care le-a dobandit de-a lungul multor ani de studiu si meditatie in timp ce toiagul reprezinta experienta vasta de viata pe care Intepetul se sprijina atunci cand intalneste un obstacol.
Inteleptul este o figura solitara: desi inglobeaza o serie de valori ale umanitatii, prefera sa se reculeaga in liniste astfel incat nimeni si nimic sa nu-i poata tulbura legatura cu Divinitatea si cu fortele naturii. Vorbim asadar despre un initiat, despre o persoana care a ajuns intr-un punct al calatoriei  in care a realizat ca singurul sprijin si prieten adevarat este el insusi. Inteleptul se ghideaza dupa intuitie si dupa experienta sa vasta de viata.

Cand extragem aceasta carte trebuie sa ne asteptam la o calatorie spre noi insine, avand ca miza refacerea echilibrului interior. Pe de alta parte putem invata multe din modul in care Inteleptul a ales sa-si desfasoare calatoria prin viata: cu pasi mici dar siguri, un model demn de urmat de fiecare din noi atunci cand ne confruntam cu o situatie noua. Inteleptul este constient ca fiecare decizie trebuie cantarita indelung pentru a preintamina pe cat posibil eventualele consecinte negative care ar putea aparea in viitor.

O alta interpretare posibila tine de relatia dintre noi ca indivizi si societate: nu putem trai izolati de ceilalti insa trebuie sa fim atenti ca nu cumva sa ajungem sa actionam conform instinctului de turma. Trebuie sa fim constienti de unicitatea noastra ca indivizi, sa ne respectam pe noi insine si sa avem incredere in valorile noastre. In plus, pentru a reface echilibrul cu noi insine este suficient sa ne deconectam din cand in cand de la rutina zilnica si sa meditam asupra conditiei noastre ca indivizi. Facand abstractie pentru o clipa de zgomotele uneori fara importanta ale lumii din jur vom putea in cele din urma sa auzim acea voce interioara pe care riscam sa o neglijam dar care, aproape fara exceptie, ne ghideaza pe drumul cel bun.

Interpretari posibile:

- Sunt in echilibru cu mine insami? Pot sa simt acea pace interioara despre care povestesc marii invatati ai lumii in scrierile lor?
- Pot sa raman nemiscata pret de o clipa, cufundata in contemplarea lumii si a propriei persoane?
- Pot sa ma izolez de lumea din jur si sa ascult de acea voce interioara pe care foarte multi oameni o neglijeaza?
- Simt oare ca sunt pe drumul cel bun? Exista in viata mea cel putin o persoana care sa-mi confirme acest lucru sau pe care sa ma pot baza cel putin atunci cand drumul incepe sa fie mai dificil?
- Cat timp a trecut de cand am ales sa urmez calea pe care ma aflu acum? Ma multumeste alegerea facuta? Am vreun regret? Ce am invatat pana in acest punct?
- De cat timp n-am mai facut un popas pentru a ma odihni si pentru a face un scurt bilant al calatoriei mele?