Disfunctiile sexuale

Activitatea sexuala este divizata in mai multe faze. Fazele acestei dinamici sexuale sunt:

1. dorinta – se manifesta prin fantezii legate de activitatea sexuala si dorinta de a avea activitate sexuala;

2. excitatia – senzatia subiectiva de placere sexuala, insotita de modificari fiziologice;

3. orgasmul - atingerea culmii placerii;

4. rezolutia  - relaxarea musculara;

S-au identificat mai multe tipuri de disfunctii sexuale. De foarte multe ori disfunctia unei anumite faze a actului sexual afecteaza si celelalte faze.

Cercetarile au identificat mai multe tipologii de disfunctii sexuale:

1. primare - au fost prezente de la inceputul activitatii sexuale;

2. secundare sau capatate – se aplica dupa o perioada de activitae sexuala satisfacatoare, disfunctiile sexuale au debutat si se manifesta intr-o anumita situatie;

3. generalizate – se aplica la orice tipuri de stimulare, depinzand de aceasta si de partener;

4. situationale – sunt limitate la anumite tipuri de stimulare, de situatii sau de parteneri;

Disfunctiile sexuale au la baza evenimente psihostresante, iar anxietatea este este unul dintre cele mai intalnite cauze in producerea disfunctiilor.

Factorii psihologici ce contribuie la aparitia acestor disfunctii sunt impartiti in mai multe categorii.

Prima categorie de factori se refera la factorii predispozanti:

- educatia restricva produce inhibitie sexuala;
- lipsa afectiunii;
- experiente sexuale timpurii cu caracter psihostresant (incest si viol);

A doua categorie de factori sunt cei precipitatori:

- relatii deficitare de comunicare;
- nasterea unui copil;
- infidelitatea;
- disfunctii ale partenerului;
- esecuri repetate;
- tulburari depresiv anxioase;
- experiente sexuale traumatizante;
- varsta;
- reactie psihologica la unii factori organici;

A treia categorie de factori care mentin disfunctiile sexuale sunt:

- anxietatea de performanta
- teama de esec (de pierdere a erectiei)
- solicitarile insistente ale partenerului;
- comunicarea insuficienta intre parteneri;
- sentimente de culpabilitate;
- lipsa atractiei fata de partener;
- relatiile de cuplu deficitare;
- teama de intimitate emotionala;
- informatiile sexuale insuficiente ;
- joc erotic preliminar insuficient;
- depresie;
- anxietate;

 De cele mai multe ori se evita si se uita scopul sexualitatii, o buna comunicare la nivel emotional si intelectual sporeste sanatatea vietii sexuale si intensifica relatiile intime.

Nu trebuie sa se confunde disfunctiile sexuale cu deviatiile de comportament sexual.

Deviatiile de comportament sexual sau parafiliile au o componenta patologica, se definesc printr-un comportament erotic scapat de sub control, o autoexcitare si sentimente de culpabilitate. In situatiile de comportament sexual deviat apare situatia de agresor si victima. In general, comportamentele sexuale deviate sunt considerate antisociale si inacceptate de societate. Deviatiile de comportment sexual presupun un ritual neobisnuit al actului sexual, iar acest comportament produce o stare de tensiune in cuplu si sentimente de culpabilitate.

In momentul in care un comportament sexual neobisnuit devine un comportament obisnuit, acest fapt ar trebui sa ridice un semn de intrebare persoanei in cauza.

Factorii psihologici joca un rol important in debutul, severitatea sau persistenta disfunctiilor sexuale. In schimb, o situatie generala medicala sau consumul unei substante pot doar contribui, fara a oferi o explicatie pentru disfunctiile sexuale. Cauzele fiziologice (boli, operatii, tratamente) pot doar sa accentueze factorii psihologici.

Disfunctiile sexuale cele mai intalnite la barbati sunt impotenta si ejacularea precoce. In cazul femeilor, cele mai frecvente disfunctii sunt frigiditatea si vaginismul. In situatia vaginismului cauza principala este anxietatea, care produce contractura musculaturii vaginale, acest lucru face ca actul sexual sa fie dureros si chiar imposibil.