"Am parai si-mi merge bine!"
Vi-l mai amintiti pe Porojan, robul tigan acceptat in familia stapanilor sai? Dupa Revolutie a gasit o oportunitate de a iesi peste hotare impreuna cu niste prieteni. Ce a invartit el pe acolo, nimeni nu stie, cert e ca a revenit in tara dupa un an, la volanul unui Mercedes negru cu geamuri fumurii. In portbagaj - o valiza de bani. In primele luni petrecute pe plaiurile mioritice a aruncat cu banii in stanga si-n dreapta: nu era zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu petreaca cu lautarii sau sa nu-si plimbe "gagicile" la oras, sa se simta si ele "printese". Si dintr-o data lui Porojan i-a venit alta idee: a chemat mesteri mari si si-a ridicat un palat in toata puterea cuvantului, cu patru etaje si cu crenelute cum numai in povesti vezi, cu fantani arteziene si cu geamuri termopan, iar la intrare doi lei in marime naturala, poleiti cu aur, "ca sa moara dusmanii de ciuda".
Sansa la educatie, sansa la supravietuire
Sa ne mutam acum intr-un satuc uitat de lume, in campia Baraganului. E seara si la lumina lampii de gaz o fetita isi face temele. Ai fi tentat sa crezi ca toata ziua a batut maidanele cu prietenii de joaca, insa daca ai arunca o privire spre rufele intinse pe sarma vei intelege ca ea este cea care raspunde de treburile gospodaresti. Mama ei lucreaza cu ziua pe la casele celor instariti, tatal ei la fel, asa ca ea este cea care are grija de cei trei frati si surori mai mici. In timp ce alti copii abia asteapta sfarsitul orelor de curs pentru a se intalni cu tovarasii de joaca, fetita despre care vorbim se grabeste spre casa unde o asteapta treburile gospodariei iar la final temele (daca va mai avea timp si pentru ele!).
De multe ori s-a gandit sa renunte la scoala, insa in felul acesta ar pierde alocatia de elev - iar niste bani in plus nu sunt de colo. Cu toate acestea ea spera sa termine scoala si sa-l urmeze intr-o zi pe fratele ei mai mare care, dupa mai multe incercari nereusite, a fost in cele din urma admis la scoala de subofiteri din Campina. Parintii sunt constienti insa ca nu au suficient bani sa tina doi copii la liceu, asa ca tot amana momentul in care ii vor spune copilei ca cei opt ani de scoala au fost inutili. In fond, toata speranta este in baiat: el va fi capul familei in lipsa tatalui, in timp ce fetele, cu soarta lor: se vor marita, vor face copii... Asa e traditia.
Caravane si nopti cu luna
O caravana trece pe un drum colbait de tara, in lumina apusului... Carutele cu coviltir se legana lenese, sub povara calabalacurilor incarcate in graba... Puradei pe jumatate goi alearga pe langa carute, incurcandu-se printre picioarele cailor. Cainii le tin isonul. In curand se va inseara, asa ca trebuie sa gaseasca un loc in care sa poposeasca peste noapte. De dupa deal se iveste un sat. Acolo va fi destinatia finala a acestei zile. Maine cine stie ce va fi? Conteaza doar ziua de azi. Conteaza ca sunt in viata, conteaza ca in periplul lor prin satele rasfirate ici si colo au resuit sa schimbe vasele de cositor pe porumb, pe grau si pe legume. Isi vor aseza asadar tabara la marginea satului, vor incinge cate un foc in fata corturilor improvizate si vor inalta imnuri barbare verii care le da vreme buna pentru comert si pentru iubit.
Asta o stie bine tiganca cu buze rosii si cu paralute de aur prinse in par. Nu stie cum merg treburile tarii si nici nu o intereseaza: cei mari cu treburile lor, cei marunti cu necazurile lor. Nu stie buche de carte, in schimb stie sa citeasca in palma si in stele. Si atunci la ce atata munca zadarnica pentru un acoperis deasupra capului sau pentru o slujba care o tine legata de un patron (strabunii ei au trait in conditii asemanatoare, ca robi) cand cerul instelat si campurile nesfariste sunt sensul existentei ei boeme?
"Cand voi avea un job..."
Facem un salt de cateva sute de kilometri si poposim intr-unul din marile centre universitare ale tarii. Un amfiteatru, un lector care isi sustine cu patos punctul de vedere. Studentii casca sau trimit sms-uri. Unii noteaza in sila, ca sa treaca timpul mai repede. Altii nici macar nu se obosesc: in sesiune vor xeroxa cursul de la prietenii mai constiinciosi. Ea singura este exceptia si tocmai din aceasta cauza este privita cu suspiciune si ironizata de ceilalti. A fost admisa pe singurul loc pentru romi, la buget. Ea stie ce inseamna asta: ore intregi la sala de lectura, nopti pierdute in fata cartilor si a cursurilor.
A avut sana unica sa intre la facultate (nici mama nici bunica ei nu au vazut vreodata orasul, daramite sa mai aiba si sansa de a studia la un loc cu domnii!) asa ca trebuie sa profite de tot ce i se ofera, altfel risca sa se intoarca din nou in casa modesta, cu doua camere si cerdac, in care traiesc ingramaditi fratii si surorile ei. Pentru ei, ea este puntea catre lumea civilizata. Viitorul lor, traiul lor, depind de ea. Si poate ca intr-o zi va avea sansa sa lucreze intr-un birou cu geamuri fumurii, in fata unui calculator care sa-i ofere acea deschidere spre lume la care a visat dintotdeauna...
Patru oameni, patru povesti diferite. (Chiar daca orice asemanare cu situatii si personaje reale este pur intamplatoare!) Ce au ei in comun? Faptul ca apartin aceleiasi minoritati, uneori hulita, alteori compatimita: romii. Si totusi, care e realitatea? Violenta domestica, discriminare, sanse inegale la educatie? Sau opulenta palatelor si a luxului exagerat, menit sa epateze? Care sunt adevaratele lor valori? Cantecele pagane de dragoste sau de jale, cantate pe varful arcusului la nunta sau la inmormantare? Si atunci cum ramane cu ziarele care vuiesc despre crimele romilor plecati la munca (?) in strainatate? Care este adevarata fata a comunitatii romilor si ce statut mai are femeia roma in societatea actuala? Iata cateva intrebari la care vom incerca sa raspundem in cele ce urmeaza.
Cand vorbim despre femei apartind comunitatii rome, ne vin in minte cateva imagini standardizate: rochia infoiata cu flori marunte, basmaua, cozile lungi impletite si nelipista salba de aur. E "trendy" sa te imbraci "gipsy" iar moda a profitat din plin de elementele de vestimentatie caracteristice culturii rome, pe care le-a imprumutat si ulterior adaptat la noile stiluri. E "cool" sa te filmezi in satra sau sa faci emisiuni avand ca tema viata tiganilor, insa foarte putini dintre cei care au avut acces la aceasta lume inchistata in propriile reguli si obiceiuri au dus mai departe problemele cu care femeile rome se confrunta in continuare. Pentru ca desi traim in secolul al XXI-lea, iar Uniunea Europeana este pe buzele tuturor politicienilor, ne lovim inca de problema discriminarii femeilor de etnie roma, nu numai in afara comunitatii ci si in interiorul ei.
In opinia lui Grosu Sandel, presedintele Organizatiei "Alianta pentru Unitatea Romilor", filiala Braila (sa nu uitam ca in judetul Braila romii detin o pondere mare in randul populatiei) discriminarea femeilor rome este o problema ce tine in special de educatia precara a reprezentantilor acestei minoritati.
"Populatia roma este stratificata in functie de ocupatii (caldarari, argintari, spoitori etc) dar si de traditii si obiceiuri. In functie de toate aceste aspecte cumulate putem creiona un traseu al discriminarii, atat in interiorul comunitatii cat si in afara ei. Chiar daca in medie 70% din populatia roma este integrata in comunitate, la nivelul comunitatilor inchise vorbim in continuare de o discriminare a femeii in raport cu barbatul. Asa se face ca, in opinia capului de familie, femeia nu va avea probabil niciodata dreptul de a munci sau de a avea acces deplin la educatie, ci va fi dirijata spre treburile casnice."
In ceea ce priveste femeia de etnie roma, vorbim despre o dubla discriminare : la nivelul comunitatii, dar si in afara ei. In interiorul comunitatii aceasta este cauzata de subcultura sau, mai bine spus, de "cultul supravietuirii" - principiul de baza dupa care se ghideaza majoritatea comunitatilor de romi", este de parere Sandel Grosu.
I-am cerut presedintelui sa ne exemplifice concret directiile in care aceasta discriminare actioneaza in raport cu populatia majoritara: "In afara comunitatii, femeia roma este discriminata o data pentru ca este femeie, iar a doua oara ca apartine acestei etnii. Acest lucru il observam in relatie cu medicul de familie sau la Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca. Discriminarea apare acolo unde drepturile si obligatiile femeilor de etnie roma sunt respectate la limita"
Sandel Grosu ne ofera cateva solutii posibile: "Discriminare ar trebui sa fie redusa prin actiuni convergente si ma gandesc aici la masuri ce trebuie luate simultan pe niste domenii prioritare cum ar fi sanatatea, conditiile de viata si educatia, aceasta din urma realizata in spiritul intelegerii si ajutorului reciproc. Acest lucru ar trebui sa se faca de ambele parti: atat pentru populatia majoritara cat si pentru cea minoritara, o educatie facuta atat cu copiii cat si cu familiile lor."Educatie, sanatate, conditii mai bune de viata
Revenind la problema ocuparii fortei de munca, reprezentantul minoritatii romilor este de parere ca este nevoie de o stimulare a formarii si ocuparii fortei de munca din directia institutiilor direct implicate si continuand cu angajatorii: "Exista proiecte sociale sustinute din fonduri europene care ar putea rezolva aceasta problema, insa, atat romi cat si romani, ne lovim de lipsa de interes din partea celor care ar trebui sa se ocupe de implementarea acestor programe", este de parere Grosu.
Un alt aspect care ar trebui tratat cu mai mult interes este implementarea programelor de sanatate. "La nivelul comunitatilor inchise, barbatii nu tin cont de parerea femeii iar starea de sanatate a acesteia este de multe ori neglijata asa ca bolile cu transmitere sexuala se raspandesc ingrijorator de repede. Nu in ultimul rand, conditile de viata sunt cele care ridica mari probleme si ma refer aici la calitatea spatiului de locuit. Nu poti sa traiesti intr-o casa cu zece copii, in conditii mizere, si sa ai pretentii ca omul acela sa aiba starea de spirit necesara pentru a putea privi mai departe, pentru a-si cladi vise. El se ghideaza dupa legea supravietuirii: ce mananca in ziua respectiva (atat el cat si familia lui) si, eventual, cum sa mai pacaleasca pe cineva astfel incat sa supravietuiasca. Populatia de etnie roma este specialista in cultura supravietuirii!"
Sandel Grosu este de parere ca toate aceste schimbari trebuie facute in functie de comunitate si de specificul ei: "Ar trebui facute politici publice in colaborare cu romii astfel incat rezultatele sa fie targetate si sa aiba eficienta. Problema e ca o singura actiune la nivel de comunitate nu schimba mare lucru. Nu poti sa faci campanie de sanatate cand omul ala nu are ce manca".
"Sa invatam sa ne ajutam intre noi!"
O problema ce tine tot de educatie este discrepanta dintre familiile defavorizate, care duc un trai sub limita decentei - si cele foarte bogate. Din moment ce membrii comunitatii sunt foarte uniti intre ei, cum se face ca romii cu o situatie materiala buna raman insensibili la problemele confratilor lor?
"Poate ca in spatele bogatiilor afisate de unii membri ai comunitatii stau datorii de miliarde. Incultura insa genereaza situatii similare cu cea descrisa de Zaharia Stancu: unul are cizme cu tinte de argint iar celalalt umbla in picioarele goale. Problema aceasta a umanitatii in randul comunitatii rome tine asadar de cultura: romii bogati nu-i vor ajuta niciodata pe cei saraci. Acelasi lucru se poate observa si la romani, insa romii au un comportament exacerbat:cand sunt saraci iti saruta mana pe strada sau iti spala parbrizul. Cand incep sa stranga o bruma de bani, devine cocosi. Iar daca reusesc sa intre in posesia unor sume fabuloase de bani (rezultate din afaceri mai mult sau mai putin legale) incep sa se considere Regi, Imparati, si alte titluri care nu au nimic de-a face cu statutul lor real. Daca omul acela s-ar gandi sa investeasca macar o parte din banii pe care ii detine in educatie, ar fi un castig atat pentru el cat si pentru comunitate!", este de parere Sandel Grosu.
Reprezentantul comunitatii romilor recunoaste ca se simte jenat atunci cand non-valori rasarite din randul comunitatii romilor sunt promovate de catre mass-media: "Presa are si ea partea ei de vina ei pentru promovarea unor modele improprii: pana la un punct este poate comic sa facem caz de incultura unuia, insa nu ne dam seama ca in acest fel incurajam promovarea reperelor negative atat in randul romilor cat si in randul a populatiei majoritare. Plus ca unele atitudini ale acestor asa-zise VIP-uri mi se par revoltatoare: cum este posibil ca regele sa ceara taxa de protectie "supusilor" lui?"
Problema romilor nu este una de nerezolvat, depinde doar de abordare. "Eu prefer spre exemplu metoda germana: daca un reprezentant al minoritatii dovedeste ca are potential, ar trebui incurajat. Fiecare reprezentant al comunitatii trebuie integrat intr-o structura care sa-i asigure un loc de munca, iar datoria lui este sa trateze acest lucru cu maxima seriozitate. In felul acesta am ajunge la o familie mai mare in care romii si romanii sa poata convietui in deplina intelegere, iar femeile s-ar bucura si ele de un statut diferit", este de parere Sandel Grosu.
Meniu a la Madonna: Pizza si alcool
