Din culisele piesei ''Rebecca'' - Interviu cu actorii Adina Sima, Florin Budnaru si Alexandra Craescu

De în Monden 13 mai 2011
Actorii din piesa ''Rebecca'' pot fi descrisi intr-un cuvant ca fiind adevarate modele de urmat. Dar nu trebuie sa ma credeti pe mine pe cuvant. Puteti sa va convingeti si singure prin interviurile pe care le-am realizat cu ei.

Adina Sima (Mrs. Danvers)

1.    Stiu ca la inceputul anului a avut loc un casting pentru rolurile din piesa Rebecca. Care sunt motivele pentru care v-ati dorit sa jucati in aceasta piesa? Ce anume crezi ca te-a ajutat cel mai mult in obtinerea rolului?

Adina Sima – In primul rand, dorinta mea de a obtine acest rol – mi l-am dorit din tot sufletul, cred ca am visat si noaptea rolul asta – si cred ca mi se potriveste, ca vine asa din mine. In al doilea rand, m-au ajutat foarte mult toti cei care au fost in jurul meu: si dirijorul si regizorul, ca sa scot tot ce e mai bun din mine pentru rolul acesta. Deci m-au ajutat toti cei care au fost in jurul meu.

2.    Proba in ce a constat?

A. S. - Intai am cantat un cantec la alegere, dupa care am primit cele doua arii principale care se canta in spectacol si pe care le-am invatat. Si am venit si le-am cantat si am ramas patru, dupa care am lucrat impreuna cu regizorul si dirijorul spectacolului si ni s-a spus cam ce se doreste pe piesele respective: traire, mod de a canta. Dupa care a urmat ce-a de-a doua preselectie cu compozitorul, Sylvester Levay si atunci s-a spus si am ramas din patru, doua.

3.    Cum ai caracteriza in trei cuvinte personajul pe care il interpretezi?

A. S. - O fiinta puternica, ambitioasa si care simte foarte mult durerea. O fiinta foarte sensibila, chiar daca ea pare rea. Atunci cand apare in spectacol, apare ca o fiinta rea, dar este o fiinta care sufera si care iubeste foarte mult si pentru ca a pierdut pe cineva drag, este normal sa sufere in felul acela. Gandeste-te exact la lucrul acesta: cum e cand pierzi o fiinta draga pe care o iubesti din tot sufletul... este normal sa suferi.

4.    Ce te inspira cel mai mult la personajul tau?

A. S. – Imi place tot! Imi place muzica. Muzica este foarte puternica, este foarte grea si atunci te motiveaza sa dai tot ce ai si uneori trec peste limitele mele. Si aceasta este ceva extraordinar, sa reusesti sa ii poruncesti creierului sa faca anumite lucruri care uneori ti se par imposibile.

5.    Ce anume cauti la un rol pentru a-ti dori sa te vezi pe scena interpretandu-l?

A. S. - In primul rand, trebuie sa mi se potriveasca. De exemplu, n-as fi putut sa fac Mrs. Van Hopper. Nu mi s-ar fi potrivit personajul, caracterul. Muzica este frumoasa, dar caracterial nu mi s-ar fi potrivit si atunci, daca nu ti se potriveste caracterial, e foarte greu sa scoti din tine. Probabil ca si asta ar fi o motivatie sa fac si altceva, dar caut si niste piese care sa mi se potriveasca pe voce.

6.    Care este rolul pe care ti-ai dori cel mai mult sa il joci?

A. S. - Sa stii ca eu cred ca acesta este rolul, m-am si gandit... e rolul vietii mele. Mi se potriveste atat de bine si trec prin niste stari pe care le-am trait pur si simplu pana la varsta asta si nu mi-a fost greu sa imi imaginez ce inseamna durerea asta si toate trairile pe care le are Mrs. Danvers de-a lungul intregului musical. Bine, eu le traiesc ca si durerea unei mame pentru ca sunt si mama si atunci este normal ca am trecut prin multe situatii similare.

7.    Ce ai vrea sa citesti in presa, dupa premiera, despre rolul pe care l-ai interpretat piesa Rebecca si, implicit, despre actrita Adina Sima?

A. S. - Ar fi foarte interesant pentru mine sa vad daca am reusit sa transmit ceea ce am simtit. E foarte important pentru mine lucrul acesta... si daca am reusit sa transmit si ca stare, dar si prin cantecul pe care o sa il cant pe scena... prin tot! Si daca am fost nebuna intr-un moment, daca am reusit sa transmit chestia asta. Sau daca am fost foarte sensibila... Chiar vreau sa mi se spuna realitatea pentru ca asa pot sa evoluez. Daca mi s-ar spune: “bai, ai fost foarte draguta” si asta nu ar fi adevarat... nu m-ar ajuta foarte mult. As vrea sa mi se spuna adevarul, suport chestia asta. Faptul ca am stat o luna si jumatate aici si am lucrat zi de zi... a fost ca la armata... m-a ajutat sa ma descopar si m-a ajutat sa imi cunosc foarte mult partea psihologica si sa ma concentrez foarte mult. Deci am invatat o groaza de lucruri si sunt curioasa daca au dat roade dupa munca aceasta si nu numai a mea – inchipuie-ti ca regizorul a avut asa o rabdare de fier la fiecare in parte pentru ca multi dintre noi nu suntem actori, suntem cantareti si am facut si actorie acum si eu cred ca am facut o actorie de buna calitate... Si atunci trebuie sa mi se spuna adevarul. Si il suport, oricare ar fi el.

8.    Cand anume crezi ca un actor, indiferent de tipul piesei pe care o interpreteaza, se poate considera absolul multumit de prestatia si de reusita sa pe scena, in fata publicului?

A. S. - Niciodata nu va fi multumit pentru ca de fiecare data ai alta stare. Niciodata un actor nu va fi 100% multumit. Intotdeauna are un loc unde i se pare ca n-a fost bine si mi se pare normal sa fie asa pentru ca daca esti satul de propria ta suficienta n-ai cum sa evoluezi, n-ai cum sa mergi mai departe. E imposibil. Totdeauna trebuie sa fii perfectibil.

9.    Piesa a fost un succes international, s-a jucat TREI ani la Viena cu casa inchisa! Care crezi ca sunt motivele pentru care piesa Rebecca s-a bucurat de acest succes in tari precum Germania, Finlanda sau Japonia? Crezi ca va avea acelasi succes si in Romania?

A. S. - Pentru ca totul este de foarte buna calitate: muzica, partea de actorie, scenografia... se merge pana la cel mai mic detaliu. Ca sa nu mai spun ca e vorba si de sunet, faptul ca s-a insistat foarte mult sa se inteleaga ceea ce se vorbeste pe scena, orice soapta. Si sunetul este unul din cele mai importante lucruri pentru ca spectatorul trebuie sa inteleaga ce se intampla pe scena si pentru asta trebuie sa auda foarte bine. Daca n-aude foarte bine, e clar ca pierde sirul. Totul este foarte bun! S-a lucrat pana la cel mai mic detaliu, nu s-a lasat nimic nelucrat.

10.    Care crezi ca va fi impactul piesei asupra publicului?

A. S. - Sunt sigura ca va placea. Este foarte frumos si foarte puternic tot ceea ce se intampla acolo pe scena. E ca si cum te-ai uita la un film cu ecran mare. Cam asta a fost ceea ce am simtit eu cand au lucrat colegii mei si am stat in sala. Asta a fost senzatia. Ca ma uit la un film pe ecran mare in care inteleg ce se vorbeste clar, inteleg ce se canta, simt ca oamenii traiesc acolo ceea ce joaca... Si muzica este superba.

11.    Carui public i se adreseaza piesa?

A. S. - O poate intelege oricine. Nu trebuie sa fie un public extraordinar de evoluat, cu toate ca sunt situatii in piesa cand, intr-adevar, trebuie sa gandesti, cand spectatorul trebuie sa ne ajute pe noi, sa gandeasca odata cu noi la ceea ce facem acolo si sa traga concluzii. Si piesa este ca un fel de teatru interactiv pentru ca nu ii dai totul de-a gata (publicului), ci il faci sa ghiceasca ce vrei sa spui si ce fel de personaj e. Nu ii dai mura in gura... Si asta cred ca e extraordinar!

12.    Cum ai descrie publicul din Romania care vine la spectacole culturale? Ce calitati si ce defecte are acesta?

A. S. - Sunt calzi, oamenii vin cu placere. Problema este ca trebuie sa ii atragi intr-un anume fel. Sa le placa, sa ai partea aceea de atractivitate care sa ii aduca si sa ii tina pe scaune, nu trebuie sa se plictiseasca. Daca te-ai plictisit la un spectacol, deja se pun semne de intrebare. Eu cred ca trebuie sa stii cum sa ii atragi, nu neaparat sa le dai ce le place. O sa fie momente in care te vei gandi “ma, ce vrea sa faca acum?”, o sa te puna sa gandesti si eu cred ca publicul are nevoie de asa ceva si ii place ca vine si e ca si cum ar intra in dialog cu cei de pe scena. Nu sta linistit acolo si se gandeste “aaa, asta e rau, asta e bun, asta e nebun”. Nu il lasi sa se plictiseasca acolo pe scaun.

13.    Ce alte asteptari mai are publicul de la piesa la care vine?

A. S. - Presupun ca vrea calitate muzicala... pentru ca suntem la opereta. Asteapta calitatea vocilor care vin si canta, asteapta calitatea decorurilor. Este un tot, un ansamblu. Nu poti sa dai numai voce si sa nu ai decor. Nu poti sa dai muzica frumoasa si sa ai niste voci care se chinuie sa cante. E un tot pe care nu poti sa il desfaci pe bucatele. Daca n-ai totul in ansamblu, nu e un spectacol bun... si lumea pleaca.

14.    Piesa se joaca la noi, in Romania, cu cateva luni inainte de a avea premiera in America, pe Brodway. Ce inseamna asta pentru lumea culturala din Romania?

A. S. - Lumea culturala ar trebui sa fie mandra ca se pune in scena la noi un astfel de spectacol. Eu sunt mandra si fericita si n-am dormit cred ca de o luna si jumatate gandindu-ma la spectacolul acesta, gandindu-ma la starile pe care trebuie sa le am si la ce trebuie sa fac pe scena.

15.    De ce ar trebui sa vina lumea sa vada acest spectacol?

A. S. - Este un lucru extraordinar pe care nu l-a mai vazut nimeni in Romania. Este atractiv, este ceva ce nu se poate explica decat daca vezi si simti. Si in momentul in care simti ca ti se ridica parul pe tine atunci zici “da, Dumnezeule, asta e! Nu mai imi trebuie altceva, mai vin sa il vad.”

Florin Budnaru (Maxim de Winter)

1.Stiu ca la inceputul anului a avut loc un casting pentru rolurile din piesa Rebecca. Ce anume crezi ca te-a ajutat cel mai mult in obtinerea rolului? Cu ce crezi ca ai fost mai bun decat cei care au candidat pentru acelasi rol?

Florin Budnaru - Nu stiu sa iti raspund exact la intrebarea aceasta pentru ca nu i-am auzit pe ceilalti. Stiu cativa colegi, dar nu era voie sa ascultam. Stateam afara la repetitii... eu, cel putin. Nu stiu daca am fost mai bun. Sa spunem ca poate am spus povestea mai bine. Asta cred. Nu stiu vocal, ca toti au fost foarte buni, sunt sigur ca s-au prezentat foarte bine. Poate am avut un feeling mai bun. Am cantat aria din actul II. Poate am avut un plus. E o chestie subiectiva. Eu cred ca pe undeva e ca si fotbalul – iti place sau nu-ti place. Se pare ca m-au placut pe mine si pe inca un coleg, Victor Bucur. Nu stiu ce sa spun, nu imi place sa vorbesc despre mine, mi se pare bizar. Vad ca se vorbeste prea mult de bine la televizor si mai sunt si rele.

2. Cum ai caracteriza in 3 cuvinte personajul pe care il interpretezi?

F. B. - Singur... Un om singur. Astea-s cele trei cuvinte. Si ramane singur pana la urma. Cu toate ca se casatoreste...

3. Ce anume te inspira la personajul tau?

F. B. - Povestea lui, este una foarte trista si cred ca multi barbati, chiar si femei, se regasesc in povestea lui... El este inselat. Si face o alegere. Bine, undeva este o imprudenta, dar in viata fiecaruia exista un Favel, un amant si el trebuie sa isi poarte crucea. E mai profund, asa. Il simt. Imi e greu uneori sa imi gasesc cuvintele. Eu, sa spunem, cred ca am trecut printr-o situatie oarecum asemanatoare. Poate acesta a fost plusul meu.

4. Din acest punct de vedere tu consideri ca te regasesti oarecum in personajul tau?

F. B. - Da. Nu oarecum... Ma regasesc. Cred ca, undeva, rolul poate chiar a fost scris pentru mine. Nu vreau sa o zic cu lipsa de modestie. Da. Ma regasesc. Mai mult decat ar trebui, din pacate.

5. Ce anume cauti la un rol pentru a-ti dori sa te vezi pe scena interpretandu-l?

F. B. - Ce caut? Pe langa povestea care este scrisa... Cat mai multe culori care trebuie date personajului ca sa nu fie uniform. Musicalul este ceva complex, nu trebuie numai sa canti, trebuie sa si joci, trebuie sa arati intr-un fel, costumele... Trebuie sa fie mult mai complex, cred eu, chiar decat un rol de opereta sau de opera. Si cauta substratul textului mereu.

6. Care este rolul pe care ti-ai dori cel mai mult sa il joci?

F. B. - Am avut sansa sa cant si roluri de opereta si roluri de opera, mai nou si roluri de musical. Poate un rol in musicalul “Omul din La Mancha” si “Fantoma dela opera”. De opera si opereta sunt mai multe.

7. Ce ai vrea sa citesti in presa, dupa premiera, despre interpretarea ta din piesa Rebecca si, implicit, despre actorul Florin Budnaru?

F. B. - N-o sa citesc nimic, n-as vrea sa citesc si niciodata n-am citit. Ii las pe ceilalti sa citeasca. Eu incerc sa spun o poveste. Cat va fi de credibila, va fi la latitudinea spectatorului. Consider ca arta pe care o practicam este ca si fotbalul – fiecare are o parere si fiecare se pricepe mai mult sau mai putin si iti place sau nu-ti place. Despre asta este vorba. Nu poti multumi pe toata lumea. Dar daca pentru trei ore uita de grijile de zi cu zi, atunci cred ca mi-am facut datoria.

8. Cand anume crezi ca un actor, indiferent de tipul piesei pe care o interpreteaza, se poate considera absolul multumit de prestatia si de reusita sa pe scena, in fata publicului?

F. B. -  Eu personal niciodata nu sunt multumit dupa fiecare spectacol, stau si ma gandesc ce n-am facut bine. Cred ca si colegii mei gandesc ca si mine. Cred ca in primul rand, trebuie sa ne acceptam greselile. Sa fim oarecum multumiti de ce am facut la momentul artistic si sa avem ingaduinta cu noi, ca publicul oricum nu are (rade).

9. Piesa a fost un succes international, s-a jucat TREI ani la Viena cu casa inchisa! Care crezi ca sunt motivele pentru care piesa Rebecca s-a bucurat de acest succes in tari precum Germania, Finlanda sau Japonia?

F. B. - Cred ca de la filmul lui Hitchcock. Si subiectul mie mi se pare foarte ofertant. Eu am vazut spectacolul, n-am reusit sa il vad la Viena, anul trecut. Eram la repetii la un alt spectacol, pregateam un turneu cu Opereta de la Budapesta. Si s-a nimerit sa fiu acolo. Si am fost invitat sa vad spectacolul “Rebecca” la Budapesta. Erau atat de multe detalii incat nu reuseam sa citesc supratitrarea si am fost atent la spectacol si am zis ca trebuie si ca mi-as dori sa joc rolul lui Max de Winter si sa se puna spectacolul la noi, in Romania. Intr-un an s-a intamplat. Se joaca cu casa inchisa, se joaca zi de zi acolo. E un spectacol fabulos.

10. Crezi ca va avea acelasi succes si in Romania?

F. B. - Stiu cum e publicul din strainatate. Publicul de la noi, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar n-a mai mers la opera. Cel putin pe partea cantaretului, publicul, in mare parte, e un vanator de acute. Nu vine sa vada spectacolul, o coregrafie frumoasa, sa vada un decor frumos, sa vada un artist... Nu, merg doar la cei consacrati, ori ca sa vaneze anumite lucruri. Nu vin la spectacol, pur si simplu sa vada tot. Am vazut in strainatate, am avut sansa sa calatoresc si sa vad cu primesc spectacolele. Nici un om nu se ridica de pe scaun la aplauze, nici unul, din respect pentru ce se intampla, pentru momentul artistic. La noi jumatate din public s-a dus deja dupa haine. Probabil e ora mai tarzie, sa spunem, trebuie sa le gasim si lor scuze. Dar cred ca suntem, totusi, un popor needucat. Nu cred ca trebuia sa ma intrebati pe mine, dar asta este ce gandesc.

11. Carui public i se adreseaza piesa?

F. B. - Cred ca oamenilor simpli. Oamenilor in general. Sunt acolo mai multe tipologii de personaje si probabil fiecare se regaseste. In Mrs Danvers, in Eu, in Maxim de Winter. Dar, una peste alta, cred ca va fi primit destul de bine pentru ca este un spectacol foarte bine pus de un regizor genial, Attila Beres si este fantastic spectacolul. Si tin sa multumesc, nu in ultimul rand, directorului nostru general al Teatrului de Opereta din Bucuresti, domnul Razvan Ioan Dinca, pentru ca a reusit sa puna in practica acest proiect. Este un lucru colosal si ii multumesc din suflet pentru ca mi-a dat posibilitatea sa joc in acest spectacol.

12. Mi-ai spus de un defect al publicului din Romania care nu sta sa astepte sa se termine aplauzele de final pentru a pleca. Ce alte defecte, dar si calitati are publicul de la noi?

F. B. - Foarte critic... aaa, iar am zis un defect? (rade) Imi cer scuze. E impartit publicul. Vin oameni care sa se bucure, sa aplaude, dar sunt si care vin sa critice si eu cand merg, oriunde merg, cel putin personal, nu ma duc sa critic, ma duc sa vad un spectacol. Nu-mi place sa vorbesc de altii, nici macar de un public care reprezinta o masa si fiecare e cu gandirea lui si cu simtamintele lui. Nu pot eu sa simt pentru altii.

13. Piesa se joaca la noi, in Romania, cu cateva luni inainte de a avea premiera in America, pe Brodway. Ce inseamna asta pentru lumea culturala din Romania?

F. B. - Da, am inteles ca in toamna se va juca pe Brodway. E fantastic si noi suntem onorati cu adevarat ca jucam in acest spectacol. Sunt sigur ca si acolo va avea un mare succes. Mi-as dori sa vad si acolo cum e. Sunt sigur ca va fi foarte, foarte bine.

14. De ce ar trebui sa vina lumea sa vada acest spectacol? Cum ai recomanda-o unui prieten?

F. B. - Mi-as dori sa vada toti, prin ochii mei, tot ceea ce vad in scena si mi-as dori sa simta prin sufletul meu ceea ce simt eu cand joc acest spectacol si cred ca n-ar mai fi nevoie de cuvinte.
 


Alexandra Craescu (Eu)

1.    Stiu ca la inceputul anului a avut loc un casting pentru rolurile din piesa Rebecca. Ce anume crezi ca te-a ajutat cel mai mult in obtinerea rolului?

Alexandra Craescu - E greu sa iti raspund la intrebarea aceasta pentru ca au fost foarte multi interpreti buni. Am fost acolo si i-am auzit pe toti si au fost foarte multi buni. Le-a fost greu sa aleaga, asta ne-a spus acum, la sfarsit (rade), dar uneori, cred, regizorii au puterea de a vedea dincolo de o simpla aparitie. Au vederea in ansamblu si cred ca au crezut in mine, au crezut ca pot sa fac asta si asa m-au ales.

2.    Cum ai caracteriza in 3 cuvinte personajul pe care il interpretezi?

A. C. - Tot ce pot sa iti spun ca personajul meu e chiar Eu. E o coincidenta cum n-am vazut in viata mea. Mi se potriveste personajul, sunt multe momente in care m-am regasit si ma regasesc si cred ca lucrul acesta este un avantaj. Nu stiu sa iti zic in trei cuvinte niste caracteristici. Daca o sa vii sa vezi, o sa iti dai seama (rade).

3.    Dar in ce sens ti se pare ca semeni cu personajul?

A. C. - Personajul Eu este un om simplu care a pornit de undeva de jos. Spre exemplu, Eu era doamna de companie pentru doamna Van Hopper si la urma ajunge sa fie Mrs De Winter, lucru pe care nu si l-a inchipuit niciodata ca se va intampla, la fel cum nici eu nu mi-am imaginat niciodata ca voi juca intr-un musical. Mi-am dorit, dar n-am crezut ca e posibil. Cam asa e si cu piesa.

4.    Te inspira in vreun fel personajul pe care il interpretezi?

A. C. - Da, ma inspira doar in unele momente pentru ca imi da o forta, adica ma impinge sa merg mai departe; exact despre asta e si vorba in piesa: pornesc de jos si ajung undeva la un nivel destul de sus, spiritual vorbind, ajung sa imi infrunt temerile si despre asta este vorba. Imi da o forta.

5.    Ce anume cauti la un rol pentru a-ti dori sa te vezi pe scena interpretandu-l?

A. C. - Nu stiu ce sa iti zic, e prima data... De fapt e a doua oara. Prima data am fost la “Romeo si Julieta” unde am ajuns prea tarziu, deja se stia, erau facute cast-urile si am ajuns prea tarziu, nu mai era nici o sansa. Aici nici nu stiam despre ce e vorba, habar n-aveam ce e “Rebecca”, nu stiam, dar am zis ca daca e de cantat, vin (rade). Nu mi-am imaginat. Nici nu stiu actorie. Eu n-am facut actorie in viata mea, e prima oara cand joc.

6.    Care este rolul pe care ti-ai dori cel mai mult sa il joci?

A. C. - Mi-ar placea sa joc in “Romeo si Julieta”, e un vis de mai demult. Am vazut varianta frantuzeasca si mi-a placut... Si muzica e superba si mi-am zis eu in mintea mea “eu cred ca as putea sa fac asta”. E putin asemanator rolul cu cel din “Rebecca”, psihic vorbind, de stare, la asta ma refer. Sunt putin asemanatoare rolurile si cred ca as putea sa il fac.

7.    Ce ai vrea sa citesti in presa, dupa premiera, despre interpretarea ta din piesa Rebecca si, implicit, despre actrita Alexandra Craescu?

A. C. - As vrea sa vad si sa aud numai lucruri bune, iti dai seama, cine nu isi doreste asta? Dar vom vedea. Imi doresc sa fie bine, nu doar eu sa fiu bine, ci sa iasa bine piesa, sa nu imi dau seama ca tot timpu acesta l-am pierdut degeaba. Vreau sa creasca usor, usor si sa fie ceva ce nu s-a mai vazut pe la noi si sper ca va fi asa. Am o presimtire.

8.   Cand anume crezi ca un actor, indiferent de tipul piesei pe care o interpreteaza, se poate considera absolul multumit de prestatia si de reusita sa pe scena, in fata publicului?

A. C. - In primul rand, trebuie sa se simta el bine in pielea lui, sa se simta bine pe scena in momentul in care e acolo si sa dea tot. In momentul in care el simte si stie ca a dat tot, restul vine de la sine. Se simte energia care vine inapoi, feedback-ul

9.    Piesa a fost un succes international, s-a jucat TREI ani la Viena cu casa inchisa! Care crezi ca sunt motivele pentru care piesa Rebecca s-a bucurat de acest succes?

A. C. - Cred ca in primul rand regia conteaza foarte mult. Regia e foarte buna si actorii la ei... la ei sunt scoli pentru asa ceva. Sunt scoli de musical, au profesori special pentru asa ceva. Si sunt buni. Oricum nemtii sunt buni in general cam la toate si la muzica nu mai zic. S-a realizat ce s-a dorit de la inceput si oricum ei sunt mult mai deschisi la minte si au primit cu bratele deschise noul. Speram sa fie si la noi la fel.

10.    Cum crezi ca va fi primita piesa la noi? Care crezi ca va fi feedback-ul publicului vis-a-vis de piesa “Rebecca”?

A. C. - Sper si sunt sigura ca va fi bine pentru ca asa ceva nu s-a mai facut. In afara de “Romeo si Julieta”, genul acesta de spectacol nu se face in fiecare zi. Cred ca va fi un feedback bun, am o presimtire si sper sa am dreptate. Si imi doresc sa am dreptate.

11.    Carui public i se adreseasa aceasta piesa?

A. C. - Oricui simte muzica pentru ca de fapt si de drept e muzica, e mai mult decat teatru. E teatru pe muzica si in momentul in care omul asculta muzica buna, daca pot sa zic asa, poate sa inteleaga despre ce e vorba. Se adreseaza publicului larg, nu exista un target, noi speram sa atraga cat mai multa lume, de orice fel, nu conteaza.

12.    Cum ai descrie publicul din Romania care vine la spectacole culturale? Ce calitati si ce defecte are acesta?

A. C. - Publicul din Romania e pretentios, asta pot sa iti zic sigur. Dar daca stii cum sa te pliezi, daca pot sa zic asa, cred ca il putem cuceri (rade). Nu e foarte greu, dar nici foarte usor. Trebuie sa fii bun in ceea ce faci. Se vede cand esti profesionist, se vede cand gresesti. Publicul simte chestia asta, chiar daca noi, fiind acolo, zicem “aaaa... am gresit, lasa ca nu se vede”. Publicul simte asta si in momentul acela l-ai pierdut daca nu-l tratezi ca atare si nu il respecti. Respectand publicul, te respecti pe tine.

13.    Ce asteptari crezi ca are publicul de la un spectacol cultural?

A. C. - Eu simt deja o presiune pe umerii mei si sper sa nu dezamagesc. Asteptarile sunt mari pentru ca s-a muncit mult, nopti si zile nedormite, bani cheltuiti. Multa lume a lucrat la spectacolul acesta si se asteapta sa fie un succes si speram sa n-o dam in bara (rade)... ma refer la noi, actorii.

14.    Piesa se joaca la noi, in Romania, cu cateva luni inainte de a avea premiera in America, pe Brodway. Ce inseamna asta pentru lumea culturala din Romania?

A. C. - E o chestie buna care ni se intampla pentru ca ar fi timpul sa ne trezim si noi la realitate, sa intelegem odata ca ce se intampla nu e OK. Si chestia asta trebuie sa sparga monotonia care e peste tot, in muzica ma refer. Este un lucru bun. Cred ca suntem norocosi ca sa joaca intai la noi si dupa aceea pe Brodway. Adica e o onoare. E mare lucru sa joci pe Brodway.

15. De ce ar trebui sa vina lumea sa vada acest spectacol? Cum l-ai recomanda unui prieten?

A. C. - Eu, personal, le-as spune ca nu au mai vazut asa ceva, pentru ca nici eu nu am mai vazut (rade), sincer. Si in momentul acela cred ca o sa vina: “a, da? OK, ia sa vad”. Le-as zice ca merita, asta e tot ce le-as putea zice. Merita vazut. Cu greseli, cu parti rele sau bune, merita vazut pentru ca s-a depus o munca titanica.


Tag-uri: , , , ,
loading...
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 1

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

arms of an angel,,,, (16.05.2011, 23:10)
Max nu ramane singur.....nu mai spune asta....Max nu ramane singur.....ea e cu el....orice ar fi ea i-a jurat iubire....si va da orice sa nu fie ca Rebecca....ea il iubeste...si el va uita de Rebecca intr-un final....ea il va ajuta....Florine....nu esti singur.....si nu vei fi niciodata.....nu de acum in colo....priveste in jurul tau......
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Alte articole din Monden
Cele mai citite

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
17 ian