Dimineti cu soapte fierbinti!

Atunci cand ne asteapta o zi grea, cu multe probleme de rezolvat, se intampla ca de cand ne trezim sa ne conectam la problemele pe care trebuie sa le rezolvam peste zi, crezand astfel ca vom fi mai pregatiti daca "ne punem in priza" dis-de-dimineata.

Dar suntem noi, oare, una cu problemele noastre? Suntem numai problemele noastre? Programandu-ne dis-de-dimineata pe ideea de problema, de grija, nu e de mirare ca intreaga zi ne vom raporta la realitate ca la o problema.

E adevarat ca realitatea ne aduce si probleme, dar a ne concentra selectiv doar pe acestea inseamna a refuza sa percepem o alta parte a realitatii; fiindca fiecare din noi e mai mult decat o suma de probleme cu care se confrunta zi de zi. Uitam ca suntem si fiinte care se pot bucura de fiecare inceput, de fiecare dimineata. Cum? Oferindu-mi atentie mie si partenerului de viata, confirmand si primind confirmari din partea celuilalt.

A acorda atentie, chiar si intr-o dimineata "in care am dormit prost" sau ma asteapta "o zi grea", prin gesturi, prin mimica, prin cuvinte, inseamna a avea grija de una din nevoile esentiale ale fiecarei persoane: nevoia de confirmare.

Acordand atentie celuilalt, exprimand si primind "vorbe frumoase" ii confirm celuilalt prezenta, importanta in viata mea, primesc confirmari privind propria mea prezenta si importanta in relatie. Si acest lucru ma face sa ma simt bine, sa dau un sens intregii mele zile, pentru ca, indiferent ce ma asteapta peste zi, prezenta mea conteaza pentru cineva, pentru mine.

In cazul in care partenerul de viata este ursuz dimineata si se lasa amprentat de problmele de peste zi, este de preferat sa nu ma las contaminata de starea dispozitionala a celuilalt. Ce pot face eu insa?

Eu pot:

- sa il invit sa vorbeasca despre ceea ce simte si sa il asigur de sprijinul, de intelegerea mea;

- sa accept ca fiecare dintre noi are dreptul sa fie si ursuz chiar daca imi displace acest lucru, sa invat sa o pot tolera;

- sa constientizez faptul ca nu sunt responsabila de modul in care celalalt se raporteaza la problemele cu care se confrunta si ca nu este responsabilitatea mea sa il scot din aceasta stare. Altfel spus este de preferat sa ma raportez la celalalt ca la un adult.

Ne inchipuim ca pentru a ne putea exprima sentimentele dis-de-dimineata este necesar sa fi avut un somn odihnitor si sa ne astepte o zi nu incarcata de probleme, ci insorita si incarcata de promisiuni. Fals.

Pentru a avea o dimineata cu soapte fierbinti, avem nevoie doar de un singur "lucru": sa ne propunem. Sa ne propunem sa construim si sa hranim relatia noastra la fiecare inceput de zi cu soapte fierbinti, manifestari de tandrete, cu iubire.

Orice dimineata este un inceput, orice dimineata poate fi promisiunea unui "dar". Ca sa se implineasca este nevoie de propria mea implicare. Ce aleg?