Una dintre întrebările care pot să apară în mintea unui părinte este dacă cei mici pot într-adevăr să sufere de depresie. Da. Depresia din copilărie este diferită de stările depresive "normale" şi de sentimentele de zi cu zi care apar pe măsură ce un copilul se dezvoltă. Doar pentru că un copil pare trist, asta nu înseamnă neapărat că el sau ea suferă de depresie.
În cazul în care tristeţea persistă sau dacă observi un comportament perturbator, care intervine în activităţile sociale normale, în interesele copilului, în activitatea de la şcoală sau în viaţa de familie, aceste lucruri pot indica faptul că fiul sau fiica ta are o stare depresivă. Chiar şi aşa, reţine că deşi depresia este o boală serioasă, ea este totodată una care poate fi tratată.
Cum poţi să îţi dai seama dacă copilul tău este deprimat?
Simptomele depresiei la copii pot varia. Depresia este de cele mai multe ori nediagnosticată şi netratată deoarece simptomele trec drept "schimbări emoţionale şi psihologice normale" care apar în timpul dezvoltării copilului.
Studiile medicale timpurii se axau pe depresia "mascată", în care starea de spirit a unui copil deprimat era evidenţiată prin faptul că acesta afişa un comportament agresiv, îşi ieşea din fire în mod neaşteptat. Deşi acest lucru se întâmplă în special în rândul copiilor mai mici, mulţi copii afişează o stare de tristeţe sau supărare, similare cu ale adulţilor care sunt deprimaţi. Simptomele principale ale depresiei gravitează în jurul unor factori precum tristeţea, sentimentul de inutilitate şi schimbări bruşte de dispoziţie.
Semnele şi simptomele depresiei la copii includ:
- Irascibilitate sau furie
- Sentimente continue de tristeţe şi disperare
- Retragere din viaţa socială
- Sensibilitate crescută la respingere
- Modificări ale apetitului - fie scade apetitul copilului, fie creşte apetitul lui
- Tulburări ale somnului - copilul suferă de insomnie sau doarme în exces
- Izbucniri vocale sau plâns
- Dificultăţi de concentrare
- Oboseală şi nivel redus de energie
- Apar plângeri legate de fizicul său (cum ar fi durerile de stomac, durerile de cap) care nu răspund la tratament
- Capacitatea redusă de a funcţiona în timpul evenimentelor şi activităţilor, la domiciliu sau cu prietenii, la şcoală, în cadrul activităţilor extraşcolare, dar şi în privinţa altor hobby-uri sau interese.
- Sentimente de inutilitate sau vinovăţie
- Deficienţă la nivelul gândirii şi puterii de concentrare
- Gânduri de moarte sau legate de sinucidere.
Nu toţi copiii au toate aceste simptome. De fapt, majoritatea copiilor vor afişa diferite simptime, în momente diferite din copilărie şi în diferite ocazii sau împrejurări.
În vreme ce unii copii vor continua să funcţioneze destul de bine în medii structurate, majoritatea copiilor cu o formă de depresie vor suferi schimbări notabile în activităţile sociale, îşi vor pierde interesul la şcoală, vor avea performanţe academice slabe sau vor adopta o schimbare de înfăţişare. De asemenea, copiii ar putea să înceapă să folosească droguri sau să consume alcool, în special dacă au vârsta de peste 12 ani.
Deşi sunt relativ rare în rândul copiilor sub 12 ani, copiii mai tineri pot încerca să se sinucidă - şi pot să facă asta atunci când sunt supăraţi sau furioşi. Fetele sunt mult mai predispuse să încerce să se sinucidă, dar băieţii sunt mai predispuşi să săvârşească cu adevărat fapta (să îşi ia propria viaţă) atunci când fac o astfel de încercare.
În plus, copiii care au un istoric bogat în ceea ce priveşte violenţa în familie, consumul de alcool sau abuzuri fizice sau sexuale se confruntă cu un risc mult mai mare de a se sinucide, la fel ca micuţii care au simptome depresive.
Ce faci dacă suspectezi că micuţul suferă de depresie?
Depresia la copii poate fi diagnosticată şi poate fi tratată. Dacă ai observat că simptomele de depresie ale copilului tău au durat cel puţin două săptămâni, ar trebui să programezi o vizită la doctorul lui/ei pentru a te asigura că nu există motive de natură fizică pentru acele simptome şi pentru a te asigura că fiul sau fiica ta primeşte tratamentul corespunzător.
Aşadar, dacă ai vreo suspiciune legată de depresie, ar trebui să cauţi ajutor de specialitate. Prima discuţie ar trebui să fie cu pediatrul copilului tău care, cel mai probabil va face o examinare completă pentru a exclude o boală de natură fizică.
Dacă depresia este boala suspectată, medicul te poate sfătui să apelezi la un:
- psihiatru: un medic care poate pune un diagnostic, poate oferi tratament şi poate prescrie medicamente.
- psiholog: un specialist în domeniul sănătăţii care poate diagnostica şi trata depresia, dar care nu poate elibera reţete.
- un asistent social licenţiat: o persoană care are o diplomă în ceea ce ţine de asistenţa socială şi care este calificat pentru a trata depresia copiilor.
Când vine vorba de a se ocupa de depresia copilului tău toţi dintre aceşti trei specialişti te pot ajuta. Lucrul cel mai important este ca micuţul tău să se simtă confortabil în preajma acelei persoane. Dacă nu se întâmplă acest lucru, caută un alt specialist.
Ce poţi face tu pentru a ajuta copilul care suferă de depresie
Cei mai mulţi părinţi cred că este meseria lor să asigure fericirea copiilor lor. Atunci când copilul tău este deprimat, este posibil ca tu să te simţi vinovată deoarece nu poţi să îţi înveseleşti fiul sau fiica. Sau ai putea să te gândeşti că micuţul tău suferă din cauza unui lucru pe care tu l-ai făcut sau nu. Acest lucru nu este adevărat. Dacă şi tu te confrunţi cu sentimentul de vinovăţie, frustrare sau furie, ia în considerare ideea de a căuta un specialist şi pentru tine, fie psiholog, fie psihiatru. Pe termen lung, acesta vă poate ajuta atât pe tine, cât şi pe copilul tău.
Alte modalităţi prin care îţi poţi ajuta copilul:
- Asigură-te că al tău copil îşi ia medicamentele prescrise (dacă este cazul) şi încurajează-l să aibă o alimentaţie sănătoasă, deoarece aceasta poate ajuta la îmbunătăţirea stării sale de spirit.
- Asigură-te că micuţul tău este activ. S-a demonstrat că activitatea fizică poate ajuta la ameliorarea simptomelor depresiei. Încurajează-l să aibă activităţi fizice precum mersul pe bicicletă sau plimbările.
- Oferă-i dragostea şi sprijinul tău şi aminteşte-i fiului sau fiicei tale că tu eşti acolo şi vrei să auzi ceea ce el sau ea are de spus, chiar dacă nu sunt lucruri atât de plăcute. Deşi copilului tău îi va fi greu să creadă aceste lucruri, este important ca tu să le spui cu voce tare.
- Acceptă situaţia şi nu îi spune niciodată copilului tău "să termine odată!". Aminteşte-ţi că nu lenea este cea care îl împiedică pe copilul tău să se dea jos din pat, să îşi ducă la bun sfârşit treburile prin casă sau să îşi facă temele. El sau ea pur şi simplu nu are dorinţa sau energia de a face aceste lucruri. Cu toate acestea, tu poţi să îţi răsplăteşti copilul şi să îl lauzi pentru că face un efort în plus.
- Fii cu ochii în patru pentru a vedea alte semnale de avertizare şi asigură-te că tratamentul prescris este urmat, fie că este vorba de medicaţie, de terapie sau de amândouă. Sună-i doctorul dacă vezi unele semne ce indică faptul că fiul sau fiica ta se gândeşte să îşi facă rău.
- Dacă copilul tău vorbeşte despre sinucidere - cu tine sau cu orice altă persoană - sau dacă prezintă semne alarmante, cum ar fi să îşi dea lucrurile altor oameni şi faptul că este preocupat de moarte, sună-i imediat doctorul sau un medic specializat pe afecţiuni mintale.
10 lucruri interzise în timpul sarcinii
Tot ce trebuie să știi despre nașterea de gemeni
