Dependenta: Cand o putem cataloga o boala?

Sa plecam de la ideea ca o dependenta este ceva care atunci cand lipseste provoaca o suferinta majora. Senzatia este ca nu se poate fara si ca orice efort pentru a obtine "substanta" dorita, oricare ar fi ea, este bun. In acel moment, nimic din ceea ce era pana atunci nu mai prezinta interes. Singura salvare este sa fie obtinuta din nou starea de "bine". In cazul aerului vorbim de o sufocare, ne lipseste aerul vom simti ca ne sufocam. Si totusi nimeni nu urmareste sa trateze dependenta de aer. Dimpotriva, atunci cand se coboara sub apa sau se zboara in spatiul cosmic ne adaptam si incercam sa suplinim lipsa aerului prin tehnica si tehnologie.

De ce atunci sa se trateze alte dependente? Intuitia si logica simpla ne spune ca ele sunt foarte diferite de cea pe care o mentionam ca stare. O observatie banala este data de faptul ca dependenta de aer este o caracteristica universala, a fiecarui om indiferent de orice discriminare. Intr-un cazinou nu exista dependenti de jocuri de noroc ci doar jucatori. Si atunci? Dependenta este un punct de vedere exterior, nimeni din interior nu va caracteriza ceva ca fiind o dependenta. Consecinta acestui fapt este urmatoarea: un dependent nu va vedea propria dependenta.

Dependentul este pus intr-o dubla ipostaza – pe de o parte, un jucator dependent va fi o persoana foarte normala intr-un cazinou unde cine nu joaca va putea sa fie caracterizat ca anormal. Iar in afara cazinoului va fi definit ca un dependent. El va pastra delimitarea aceasta foarte clara in minte si mereu se va alimenta de o parte si de alta a intrarii. El nu va putea intelege logica celor care ii explica dependenta pentru ca in lumea dinauntru este mai dispus sa se caracterizeze ca fiind "normal". Ma refer acum la ceea ce gandeste un dependent si nu la ceea ce simte sau cum simte.

Confruntati cu aceasta problema, dependentii vor fi pusi in situatia sa lupte cu "convingerile eronate" ale celor din jurul lor. Dar cei din jurul lor vor fi tentati sa lupte impotriva lumii jocului pe care il considera vinovat pentru suferinta dependentului. Iar acest cerc se va petrece permanent, pana cand el va fi rupt undeva. De regula, niciodata nu va fi o ruptura in sine.

Solutia este sa nu se intre in acest cerc. Sa gandim altfel – daca dependenta provoaca suferinta, atunci dependenta vine de undeva. Atentia nu este pentru "dependenta" ci pentru efectele si cauzele ei. Daca tratam un dependent, el nu se trateaza pentru dependenta ci pentru depresie, ceea ce se urmareste sa se trateze este sa depresia si nu intrarea lui in cazinou. Oricat de ciudat ar suna, nu prezinta prea mare interes faptul ca cineva este dependent de ceva, ci ceea ce conteaza este cat de adanca este suferinta lui, depresia lui, etc.

Problema cu dependenta sunt efectele reale, de obicei financiare. Daca dependenta nu ar produce pagube financiare semnificative, aproape ar trece neobservata. Dependentul are un obicei si acesta ne apropie foarte mult de ceea ce se intampla cu adevarat si de faptul ca vorbim despre o dependenta cu probleme majora – are tendinta de a ascunde propria dependenta. Cand obiectul dependentei este exprimat, descris, spus, aratat si persoana vorbeste cu usurinta despre el atunci nu vorbim despre o dependenta problematica, in aceste cazuri, persoana in cauza va decide singura cand sa faca ceva cu starea lui. De obicei in aceasta categorie intra placerile – tigari, dulciuri, cumparaturi, etc. Starea grava incepe atunci cand o persoana se ascunde. Iar motivul ascunderii nu este ilegalitatea cum am fi tentati sa credem, ci o stare a persoanei care stie ca sufera si incearca sa-si ascunde suferinta, in primul rand fata de propria persoana.