Am scris mai devreme un blog pe care, nu stiu din ce motive, nu mi l-a salvat site-ul. Am zis sa mai incerc, poate a doua oara e cu noroc.
Spuneam ca am 22 de ani, si ca la varsta mea multe fete isi iau viata in propriile maini si devin femei. Eu ma consider un fel de fetita matura. Parca nu vreau sa trec la urmatorul nivel, pentru ca o data pasul facut e greu sa te intorci la nepasare.
Femeile sunt puternice, femeile sunt calculate, femeile sunt serioase, femeile sunt ingrijorate, femeile sunt stresate, femeile sunt propriile lor stapane, iar fiind toate astea le revin mult mai multe responsabilitati. Eu, eu sunt doar matura, realizez ce sunt, cine sunt, ce ar trebui sa fac, dar prefer sa mai stau un pic la sanul mamei unde sunt protejata de griji.
Sau poate doar mi-e frica, mi-e frica ca nu voi face fata in lumea adultilor, ca nu voi putea tine pasul cu restul femeilor, mi-e frica de esec si din acest motiv tot aman trecerea de la fetita la femeie.
Cand eram mica vroiam sa ma fac doctorita, ca multi altii, si ma jucam si-mi imaginam cum o sa fac eu injectii copiilor fara sa-i doara. Cand m-am facut un pic mai mare am decis sa ma fac psiholog, am vazut ca lumea nu sufera doar de boli, lacrimile nu curg doar de durere fizica, iar copiii au milioane de intrebari si le e cel mai usor sa vorbeasca cu strainii.
Am ajuns si la facultate, inca imi doresc sa lucrez cu copiii, ba poate mai mult ca niciodata. Am observat ca sunt tot mai multi aceia care o iau pe drumuri gresite pentru ca n-are cine sa-i ghideze si se feresc de adultii din scoala sau din familie de parca acestia le doresc raul. Vor sa se faca mari, crezand ca nu au nevoie de scoala pt asta, sunt convinsi ca numai ei au dreptate si oricine le spune altfel e impotriva lor. Poate ca pe ei nu i-a intrebat nimeni ce vor sa se faca cand vor fi mari, dac-ar fi stiut de mici, poate multi n-ar mai fi pornit pe drumuri gresite...
Eu cand voi fi mare vreau sa ma fac femeie, tu ce vrei sa te faci?
