De ce nu as pleca din Romania...

Adrenalina

In tarile dezvoltate, lucrurile merg atat de bine incat la un moment dat incepi sa te plictisesti de atata uniformitate si ajungi sa te gandesti involuntar la discotecile de tara in care trebuiai sa intri cu casca si scut ca sa nu incasezi o sticla in cap. Vei constata ca iti lipsesc cocalarii si manelele (ca pata de culoare si zgomot de fond) , iar cand vei descoperi un cersetor care vorbeste romaneste ii vei da si ultimul ban. Vei urmari cu nerabdare stirile de la ora cinci difuzate de televiziunile romanesti care transmit si peste hotare, iar daca vei auzi din intamplare vehiculate prin presa straina cuvantele "mineriada" sau "greva a foamei" vei sti sigur ca este vorba despre Romania.

Peisajele si traditia

Stiu ca a devenit un cliseu (auzit prima data de la profesorii din generala si repetat la nesfarsit de catre Ministrul Turismului), insa Romania chiar este o tara frumoasa. Avem de toate: munti, ape, mare, delta, dar, asemeni unui copil intrat pentru prima data intr-o cofetarie, am ramas cu ochii mari si cu nasul lipit de vitrina nestiind ce sa facem cu atata abundenta. Fara indoiala, mai sunt si alte tari care se pot lauda cu un relief la fel de variat, insa nicaieri in lume nu se jeleste si se iubeste mai aprig ca in satele noastre, pe muzica lui Tudor Gheorghe.

Orgoliul

Secole la rand ne-am impotrivit cum am putut dorintei cotropitorilor de a ne dezradacina si de a ne sterge personalitatea.Ca a fost pur patriotism sau instinct de conservare, conteaza poate mai putin. Cert este ca undeva, in ADN-ul multor romani, s-a pastrat inversunarea de a lupta impotriva celor care vor sa ne fie stapani in propria noastra tara. Prin urmare, aceia dintre noi care au resuit sa ramana cu fruntea sus si cu picioarele pe pamant, ne incapatanam sa credem ca munca, daruirea si ambitia pot scoate apa si din piatra seaca chiar si la noi in tara.

Telefonul

Mi-am facut un obicei sa discut cu mama la telefon in medie 15 minute pe zi. Alteori si mai mult, atunci cand ea se ciondaneste cu tata iar eu cu jobul, cu prietenele sau cu El. Ma indoiesc ca granita fictiva linie-punct-linie-punct ar impiedica-o pe mama sa ma intrebe la finalul unei zile cum mi-a mers la birou sau daca am mai aruncat banii pe prostii. Evident, ne vom intinde la discutii si cum nicio mancare nu se aseamana cu cea facuta de mama, probabil ca voi prefera sa o sun tot pe ea atunci cand voi fi in impas. Desigur, pe banii mei!

Mancarea

Orice s-ar spune suntem un neam de gurmanzi (surprinzator este totusi faptul ca avem si multe femei sexy, care se incadreaza perfect in tiparele 90-60-90, semn ca dupa sarmale si carnaciori se poate trai si cu doua frunze de salata si cu un iaurt). Fiecare zona a tarii are specificul ei culinar si oricat de buna ar fi o porte de sushi sau de broaste cu spaghetti sau de buritto extra-condimentat, nu se compara cu parjoalele sau cu sarmalele noastre,  asezonate intotdeauna cu un pahar de vin sau de palinca si cu multa veselie.

Criza

Daca in urma cu un an ii invidiam pe vecinii nostri ca traiesc mai bine decat noi (dovada fiind numarul mare de romani care plecau sa lucreze in strainatate), in prezent fiecare tara face in asa fel incat sa-si protejeze forta de munca proprie, asa ca portile spre prosperitate nu mai sunt deschise oricui. Prin urmare, chiar si romanii cu potential prefera sa sondeze deocmadata terenul in asteptatea zilelor mai bune.

Speranta

"Intr-o zi va fi mai bine", ne repetam atunci cand aflam ca statul a crescut taxele in timp ce mai-marii nostri nu pot justifica unde se duc banii cetatenilor. "Copiii nostri vor vedea lumea pe banii lor", ne consolam de fiecare data cand ne vedem in situatia de a pune ban langa ban pentru a ne permite cateva zile de concediu in tara. Si lista sperantelor pe care le proiectam asupra generatiilor care vor veni continua. Resemnati prea devreme intr-o societate care de multe ori ne refuza pana si lucrurile simple, pastram speranta ca punct de plecare pentru realizarile noastre de maine.