Cum te descurci cu "paranoia" lui?

Iesi din casa si dupa un drum de cateva zeci de minute, inainte chiar de a ajunge la munca, iti suna telefonul. Este El, care vrea sa stie daca ai ajuns cu bine. Nu uita sa iti trimita un sms in pauza de masa si, in clipa in care a calculat el ca pleci de la munca, urmeaza un alt telefon. Nu, nu s-a intamplat nimic, de fapt el e inca la munca, vroia doar sa afle cand crezi ca o sa ajungi acasa. Unele persoana ii spun "control", altele "dovezi de dragoste". Depinde de felul in care alegi sa percepi lucrurile.

Care sunt cele mai des intalnite situatii in care barbatii au o anumita fixatie care tinde spre paranoia?

Psihologul si psihoterapeutul Elisabeta Ilie ne explica acest fenomen, dar si implicatiile psihologice care stau in spatele acestor manifestari de suspiciune din partea partenerilor de viata.

Este bine sa fim constienti, spune specialistul, de faptul ca unele cupluri se formeaza in urma unor interese : bani, casa, statut social. In momentul in care partenerul devine constient de faptul ca daca nu avea bani, un anumit statut, etc. partenera/ul lui nu l-ar fi observat, atunci apar si reprosurile.  

"Avem de-a face si cu situatii in care membrii cuplului nu stiu sa menina relatia iar in momentul in care apare disconfortul incercam sa explicam situatia cautand vinovati, si, bineinteles, acuzandu-l pe celalalt. Atunci incep si acuzele de genul : stai cu mine pentru bani, pentru ca sunt cineva, sau in cazul unei femei, ea ar putea afirma ca partenerul sau sta alaturi de ea pentru a avea pe cineva care sa ii gateasca, sa ii calce si sa ii faca menajul", explica psihologul de la Cabinetul Individual Elisabeta Ilie.

Cei care isi controleaza partenerii, cei care au suspiciuni in legatura cu acestia sunt, de cele mai multe ori, persoane care realizeaza ca prin comportamentul lor si-ar putea indeparta persoana iubita, dar nu se pot impiedica.

Iata povestea Madalinei, al carei iubit este suspicios in privinta unei posibile infidelitati din partea sa si care insista sa ii controleze fiecare miscare, dar si ceea ce face ea pentru a-i domoli suspiciunile nefondate.

"Iubitul meu este adesea suspicios in legatura cu activitatile mele din afara relatiei. Uneori mi se pare ca este usor paranoic si ma enerveaza, alteori imi place ca este gelos- inseamna ca tine la mine, nu? Ei bine, sunt o femeie care arata bine si sunt destul de sociabila si el stia asta cand m-a ales. Chiar de-aia i-am placut si lui. Intr-o oarecare masura si-a asumat un risc... Asta nu inseamna ca l-as insela, chiar tin la el si la relatia noastra. El insa ma intreaba mereu cu lux de amanunte unde am fost, cu cine si uneori imi da telefoane de control. Eu stiu asta, dar nu-i arat si incerc sa-l inteleg si sa-i alung suspiciunile. Cum? Aratandu-i ca este foarte important pentru mine, ca il respect si ca imi pasa de parerile lui. Castigandu-i increderea."

Povestea Madalinei nu este singulara si exista barbati care merg mult mai departe cu suspiciunea lor. Asa cum a aflat si Simona, testele pot fi ceva natural pentru acesti barbati.

"Desi eram de aproape un an impreuna, fostul meu iubit avea inca suspiciuni in ceea ce priveste relatia mea cu un fost prieten din adolescenta, care imi facuse in trecut curte si cu care ramasem in relatii cordiale. Tipul insa avea si el prietena si tocmai din cauza asta evitasem sa iau legatura cu el, asa ca fostul chiar nu avea niciun motiv de gelozie. Cu toate acestea s-a hotart sa ma testeze: si-a creat un cont de mail si a pretins ca este iubitul din copilarie. Id-urile erau asemanatoare asa ca initial am cazut in capcana, cu atat mai mult cu cat in mailul pe care mi l-a trimis a facut dovada ca stie foarte multe detalii din viata personala a celuilalt. M-a surprins insa decizia brusca de a se intoarce la mine si regretele (exagerate) pentru greseala pe care care o facuse alegand-o pe ea in locul meu.  Povestea parea cusuta cu ata alba. Mai mult, din punctul meu de vedere nici nu incapea vorba de impacare. Am avut totusi prezenta de spirit sa verific ip-ul de pe care a fost trimis mailul si astfel mi-am dat seama cine era devaratul expeditor. In secunda urmatoare l-am sunat si i-am reprosat greseala facuta. M-a durut ca n-a avut incredere in mine, desi nu-i dadusem niciun motiv de suspiciune."

Cauzele reprosurilor:

 - cuplul s-a format in special pe existenta unor interese si mai putin pe sentimente
memebrii cuplului nu mentin relatia, scade comunicarea, exprimarea afectiunii, se instaleaza rutina, plictiseala … etc
 - unul dintre parteneri este complexat, nu are suficienta incredere in el, nu constientizeaza faptul ce are de oferit celuilalt, nu valorifica potentialul pe care il poate oferi in relatie
 - nemultumirile cotidiene, pe care le asociem cu relatia

Cum am putea reactiona pentru a-i convinge ca ceea ce gandesc nu este real si cum ne-am putea salva/ imbunatati relatia de cuplu? Iata ce spune psihologul si psihoterapeutul Elisabeta Ilie:

 -in primul rand este bine sa fim sincere cu noi si sa recunoastem fata de noi daca acuzele sunt fondate pe ceva real, concret;
-putem convinge partenerul in momentul in care relatia de cuplu este destul de puternica, construim incredrea : concordanta intre vorbe si fapte;
-in cazaul in care partenerul are tendinte paranoide , manifesta suspiciune, neincredere – nefondate pe realitate, pe fapte concrete - si in alte situatii si cu alte personae, este bine sa beneficieze de tratament de specialitate.

Voi v-ati confruntat cu o astfel de situatie? Cum ati reactionat?