Cum iti afecteaza viata infidelitatile parintilor?

Maria, o cititoare, ne-a scris un mesaj plin de emotie:

"Bine v-am gasit! Parerea mea este ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne gandim bine cand ne place un barbat, sa-i cunoastem situatia si sa nu facem greseala de a ne indragosti de el fiind casatorit!

Nu va intemeiati o relatie si fericirea pe nefericirea altora! Nu distugeti copiii din aceste familii! Mereu barbatii sunt "nefericiti"! Mereu ei cauta aventuri in bratele voastre!

Ei incearca! De vina sunteti voi, care cedati si va multumiti cu firimituri! Nu-si parasesc ei familia? De ce s-o faca? Cu voi sta cateva minute si este fericit! In familie, cu nevasta, trebuie sa suporte si bune si rele!! Asa ca "Nu merita"! Iar daca se afla puteti sa primiti o bataie sau...alte lucruri!

Urasc de mica "amantele, curcile"! Pentru ca tatal meu a avut una multi ani! Am crescut intr-o asemenea situatie, si asta a avut repercusiuni pana in ziua de azi, mama manca bataie nevinovata, din cauza ei suferea mama batai, iar noi, copiii, lipsuri!

Sigur ca nu i-am dorit binele, pacat insa ca n-am intalnit-o matura fiind, sa-i fi administrat o lectie precum facea tata cu mama din cauza ei, dar Dumnezeu, a pedepsit-o, nu s-a maritat niciodata, a zacut paralizata multi ani, murind singura si trista! Si-a meritat pe deplin iar acolo sus este cineva care nu uita! Sa auzim numai de bine!"

Sa ii multumim Mariei pentru comentariul ei din suflet. Ea ne aduce in discutie o tema importanta – cum avem o pozitie si de ce istoria fiecaruia este atat de importanta in modul in care cineva intra sau nu intra intr-o relatie. Este si motivul pentru care consider ca modul de a face ca fiecare sa aiba relatii placute si care sa nu fie sub semnul interdictiei, sau relatii imposibile, este important.

Maria face o legatura intre modul in care concepe aceste relatii si propria sa istorie. Aici eu nu pun in discutie un punct de vedere moral pentru ca fiecare are morala sa. Dar Maria ne arata cum aceasta morala si propria istorie se leaga. Cum istoria din copilaria sa, cu parintii sai, ajunge sa aiba o reflectare in modul in care vede acest gen de situatii. Ea transmite mesajul sau si altor persoane – vedeti ce implicatii pot sa aiba astfel de situatii, ne spune ea.

Dar Maria ne mai spune ceva – ca in copilaria sa a suferit. Ceea ce s-a intamplat atunci este prezent si astazi. Pentru ca in afara acestui mesaj de condamnare mai exista si reactia Mariei la astfel de situatii si la relatiile sale cu parintii. Eu ma gandesc ca relatia Mariei cu parintii nu s-a rezumat numai la acest aspect, ca aceste legaturi au fost mult mai complexe de atat. Dar acest lucru face ca ceea ce s-a intamplat sa fie ceea ce stim. Nu stim, de exemplu, cum a fost relatia Mariei cu tatal sau mama sa inainte de aceste evenimente.

Putem vedea in mesajul sau suferinta traita. Putem vedea cum incearca sa aproprie o lume de care se simte si apropiata si departe – lumea familiei sale. Aceasta lumea este cea merita investigata. Si nu ma refer numai la cum este aceasta familie, ci mai ales la cum este in ea aceasta lume. Adica la tatal si mama care sunt in modul sau de relationare, in modul in care simte lumea. Putem remarca patosul, energia, reactiile ample.

Toate aceste lucruri sunt un potential pe care il poate folosi. Senzatia ca acesta este irosit intr-o patima atunci cand impactul istoriei copilariei va fi inteles si utilizat si altfel. Nu cunoasteam prea multe despre Maria, dar ne limitam la aceste consideratii pe care ea ni le poate da mai amplu.

Eu vreau sa subliniez faptul ca suferinta unei persoane pe care o simte astazi este una veche pe care incearca sa o aseze in diferite moduri. Si nu in ultimul rand ca o suferinta se poate traduce si in condamarea a ceva, in realizarea unui ideal, are diferite forme pe care viata le infatiseaza. Uneori, in anumite situatii, aceasta suferinta ajunge sa fie manifesta, puternica, de neevitat. Este un moment al adevarului de care o persoana poate sa profite. Pentru ca a vindeca suferinta presupune capacitatea de a o infrunta si asta nu e intotdeauna cel mai usor lucru.

Dar nu vreau sa va sperii. Cred ca Maria si-a asezat viata asa cum se gandeste ca ii este bine. Nu stim lucrul acesta. Plec in aceste consideratii de la cateva propozitii pe care ea le-a scris. Dar indiferent de aceasta exista o relatie intre prezent si trecut pe care ea, cititoarea Feminis.ro, o subliniaza si care merita retinuta.

Psihoterapeut Claudiu Ganciu

[email protected]

www.centrupsihologie.ro

 0722 453 906