Corsetul - Din laboratorul unui medic in dormitorul unei prostituate

In ciuda faptului ca in prezent fiecare femeie are in garderoba un corset care sa ii evidentieze formele feminine, el nu a fost creat pentru acest lucru. In 1890, corsetul a fost creat pentru femei, insa pentru a le ajuta sa respire corect. Gache-Sarraute, un corsetier de la Paris care a studiat medicina a creat un corset cu intentia de a insanatosi, nu de a pune in pericol.

Ea a creat corsetul cu scopul de a lasa toracele liber, dar in acelasi timp, a fost menit sa sprijine si sa ridice nivelul abdomenului in loc de a-l comprima si de a-l obliga sa fie sub zona corsetului.  In acest fel, viza eliminarea presiunii exercitate de sani prin introducerea unei curbe care presa talia, lucru ce a fost transformat drastic la urmatoarele tipuri de corsete.

Cartile medicale ofereau imagini ale acelui corset si sugereau modificarile pe care le face la nivelul organelor interne si scheeletului in timpul purtarii. Femeile din perioada edwardiana si victoriana au fost extrem de capabile sa trasforme corsetul intr-un element artistic, menit sa ajute femeia la obtinerea unei senzualitati ideale.

Corsetul care transforma orice silueta intr-una de marime S (smal - mica)

Femeile au putut sa respire si sa se miste liber pana cand frenezia unei talii de viespe a inceput. Atunci femeile isi fortau talia, strangand-o pana cand va obtine masura ideala. Strans foarte mult, corsetul “medical” a produs o talie cat mana, iar bustul a fost impins in fata, in timp ce coapsele erau impinse in spate, creand forma perfecta de S, caracteristica anului 1907.

Corsetul dupa 1907

Dupa 1907, talia de viespe a devenit si mai proeminenta iar corsetul a devenit si mai strans. Corsetul incepea imediat desupra taliei si era bine montat pe coapse. Avea  insertii de elastic si presupunea un alt nivel de confort.

Ca de obicei, moda a castigat iar corsetele si-au recapatat calitatea de a fi inconfortabile. Pentru a se potrivi stilurilor noi ale rochilor anilor 1912, corsetele au crescut in lungime si au ajuns aproape de genunchi, ceea era destul de dificil pentru a sta jos.

Teoria corsetelor de Thorstein Veblen

Vablen declara despre corsetele purtate de femeile din perioada edwardina: “…in teoria economica e o mutilare, avand scopul de a diminua vitalitatea si de a nu respecta tinuta optima pentru munca… corsetul, care nu respecta confortul purtatoarei si reprezinta o caracteristica evidenta pentru viitoarele haine ale femeilor, este inca o dovada care atesta faptul ca schema femei moderne este inca o teorie, fiind inca dependenta economic de barbat... ea este inca ‘sclava’ barbatului”

Iar la scurt timp dupa, a completat: “Femeile din clasele sociale, in special din populatia rurala,  nu folosesc corsetul in mod obisnuit, cu exceptia vacantelor de lux. Pe langa aceste clase, femeile trebuie sa munceasca din greu, si il folosesc putin ca mod de petrecere a timpului liber, ‘crucificandu-si’ carnea in fiecare zi prin folosirea corsetului. In timpul vacantelor, ele il folosesc in mod inventiv pentru a imita canoanele si decenta claselor sociale inalte... se poate spune ca acest corset persista in cea mai mare masura intr-o perioada a snobismului... continua sa fie folosit atata timp cat serveste scopului de a evidentia petrecerea timpului liber in mod onorific, sustinand un handicap fizic.”

Teoria lui Veblen era aplicata femeilor edwardiene, care erau relativ neajutorate din multe puncte de vedere, odata ce erau “incatusate” de corset. Sportul era in mod cert dificil, desi nu imposibil; muncile casnice erau in egala masura dificile si nedorite.

Pentru a purta corsetul, femeile aveau nevoie de o alta persoana care sa traga de snururi, reducand circumferinta taliei de la 69 sau 64 de cm pana la 51 de cm. Corsetul a fost functional atata timp cat impiedica activitatea purtatoarei la treburile zilnice.

Pe un corp tanar, dupa un antrenament de doi ani o talie de 40 de cm, pe care multi designeri ai momentului ar considera-o ideala, se putea obtine.  In timp ce probabil te intrebi cum puteau aceste femei sa obtina aceasta talie, trebuie sa iti reamintesti ca ele purtau zilnic un corset asa cum multe femei din zilele noastre reusesc sa sa mearga zilnic la sala de fitness.

Corsetul in perioada edwardiana reprezenta un simbol al statutului, prin care femeile isi evidentiau calitatile corpului.

Centura elastica si corsetul pentru bust din 1911

In 1911, centura elastica a fost prima data purtata in mod frecvent de femeile tinere care erau active in perioada Primului Razboi Mondial.

De-abia in 1910 corsetul pentru bust a devenit esential si era purtat indiferent de tinuta. Deja in 1914, o banda simpla de cativa centimetri latime, cu bretele fine si purtata sub bust, care acopera doar mameloanele a devenit o alternativa la alte obiecte de lenjerie intima si a reprezentat un procursor al sutienului. Data exacta a inaintasilor sutienului, creat de Mary Phelps in 1913 a fost acest corset creat in 1908. In mod evident era necesara separarea ca si concept a celor doua “suporturi”, insa multe tari au mentinut aceasta versiune a sutienului-corset in ciuda aparitiei sutienului. Insa Mary Phelps Jacobs a captat atentia Cartii Recordurilor prin patentarea inventiei in 1914, sub numele de Caresse Crosby.

Odata ce Primul Razboi Mondial a luat sfarsit, atitudinea femeilor  si moda s-a schimbat. Nu mai exista optiunea de a se intoarce la corsetele extrem de stranse pentru ca atentia le-a fost captata de sutiene si brauri.

In prezent ne bucuram de corset, dar care nu ne ia rasuflarea, ci are acest efect asupra barbatilor atunci cand sunt purtate de femei.