Controverse care ar fi putut sa ne darame lumea

Genesis - Jesus He Knows Me (We Can't Dance, 1991)

Cantecul ca cantecul, dar videoclipul! Ambele vorbesc cu foarte mult curaj despre asa-zisii "televanghelisti", predicatori foarte la moda in ani '80, care le promiteau oamenilor suucces in viata personala si profesionala, in urma unei cotizatii generoase catre cutia milei. Atata de simplu, veti spune? Se pare ca da. De aici si versurile "'Cause Jesus, he knows me / And He knows I'm right / 'cause I've been talking to jesus / All My Life", care insumau practic argumentul oferit de acesti preoti sarlatani in fata enoriasilor creduli.

Interesant a fost ca single-ul si videoclipul care l-a insotit au fost lansate tocmai cand justitia americana se afla in prin proces cu Robert Tilton si Benny Hinn, doi asemenea "televanghelisti" care scosesera de pe urma oamenilor cateva sute bune de milioane de dolari si care nu au fost arestati nici pana in prezent, predicile lor, televizate sau nu, avand in continuare succes si stranind deopotriva controverse.

Te face sa vezi cu alti ochi citatul tiparit pe bancnotele de dolari, "In God We Trust", nu? Cert e ca de atunci donatiile au scazut simtitor.

George Carlin si revizuirea celor 10 porunci

Carlin poate fi considerat cel mai bun "stand-up comedian" in viata. Argumente? E de ajuns sa spunem ca a ridicat comedia la rangul de filozofie. Sau invers, sa vorbeasca cu umor despre propria lui filozofie de viata. Nu toate monologurile lui sunt amuzante; unele sunt amare, crude, greu de digerat. Poate si fiindca lucrurile despre care vorbeste sunt atat de adevarate.

Cel mai teribil gest pe care a cutezat sa-l faca? Intr-unul dintre primele show-uri ca stand-up comedian, a redus cele 10 porunci la doar 2, lucru care, dupa cum el insusi spune, i-ar fi usurat considerabil munca lui Moise, care le-ar fi putut purta cu el in buzunar. Sa fii sincer si sa nu-ti inseli partenerul de viata (1), sa nu-ti faci un scop din a nu ucide pe nimeni decat, desigur, daca e vorba de oameni care se roaga la alt om invizibil decat al tau (2). Doua porunci capitale care s-ar putea anula daca am respecta o a treia: "sa ne tinem fiecare religia doar pentru noi”.

De altfel, Carlin a continuat sa vorbeasca despre neajunsurile credintei in Dumnezeu pe tot parcursul carierei sale, pana in primavara anului trecut cand, la 70 de ani, a murit. Desi botezat in rit catolic, el nu s-a dezis niciodata de la ateism, pe care il numea ironic o "organizatie non-profet", revoltat de felul in care clericii se folosesc de Scriptura pentru a manipula masele: "Religia i-a convins pe oameni de existenta unui om invizibil, care de sus din cer sta cu ochii pe tine 24 din 24, 7 zile din 7. Iar acest om invizibil are o lista de nici mai mult nici mai putin de 10 lucruri pe care nu vrea ca tu sa le faci. Daca faci vreunul din acele lucruri te va trimite intr-un loc cu totul si cu totul special, vesnic in flacari, plin de fum, in care vei fi torturat amarnic pentru totdeauna. Caci da, acolo vei trai pentru totdeauna. Dar sa nu uiti niciodata ca acest om invizibil te iubeste. Te iubeste si are nevoie de bani”.

The Gospel According to St. Matthew, 1964

Cel mai controversat film despre viata mantuitorului nu a fost in niciun caz Patimile lui Isus, al lui Mel Gibson, asa cum ati fi crezut.

Cam cu vreo patru decenii in urma, Piero Paolo Pasolini, un ateu homosexual, cu ferme convingeri marxiste, a regizat The Gospel According to St. Matthew, un film cu buget mic, alb-negru (ulterior "colorizat"), care reda viata Mantuitorului - un Isus brunet, cu ten masliniu si o singura spranceana, jucat de un evreu care, asemeni multor altor personaje din film,  nici macar nu era un actor profesionist - in cea mai bucolica si pastorala viziune, intocmai cum o facuse insusi Apostolul Matei in evanghelia sa.

Filmul s-a vrut dovada vie ca Biblia nu este decat o grandioasa si captivanta poveste, plina de detalii suculente si finaluri tragice, dar nimic mai mult. Neal Donald Walsh si Conversatiile cu Dumnezeu

Ajunse la volumul cu numarul 9, Conversatiile cu Dumnezeu, aparute pentru prima data in 1995, sunt un titlu de capatai al revivalului miscarii new-age, facand cunostinta cititorilor insetati de cunoastere si de conspiratii religioase un Dumnezeu foarte diferit de cel cu care ne obisnuisera scrierile biblice. Prima dintre ele a fost scrisa dintr-un suflet, Walsh insusi marturisind in paginile ei ca Dumnezeu a inceput practic sa converseze cu el in timp ce scria, raspunzandu-i la cele mai arzatoare intrebari pe care el si pana la urma intreaga crestinatate si le-a pus vreodata.

Printre randuri, Dumnezeu ii ofera autorului raspunsuri cruciale cu privire la natura noastra umana, la drepturile si obligatiile pe care le avem si, nu in ultimul rand la ce implica statutul nostru de crestini. Potrivit Lui, cu totii suntem parte din intreg iar acest "intreg" are destule de oferit pentru fiecare dintre noi fara sa ne ceara nimic la schimb iar drumul pe care l-am ales pentru a ajunge sa fim din nou un intreg nu este unul singur si fiecare e liber sa-l aleaga pe care doreste.

Dumnezeul lui Walsh nu recunoaste cele 10 porunci si nici nu stabileste granite intre religii. Ba mai mult, El ne asigura ca viata de apoi nu va fi una singura, ci mai multe, cum de altfel am trait si pana acum. Monty Python si Viata lui Brian, 1979

Uita de Jesus Christ Superstar! Genialul comic britanic Monty Python a revizuit toate cele patru evanghelii din perspectiva unei comedii 100% englezesti, spre oroarea piosilor si a pudicilor de pretutindeni.

Rezultatul? Centrul lor nu mai este viata Mantuitorului, ci a unui israelian cat se poate de banal, pe nume Brian, care, contemporan cu Hristos, este confundat cu acesta si rastignit. Golgota capata si ea semnificatii noi, cele 139 de rastigniri programate pentru ziua cu pricina pe care azi o sarbatorim drept Vinerea Mare, aducand mai degraba cu un masacru mafiot decat cu un cadru al izbavirii de pacate.

Cat despre coloana sonora si in special hitul "The Bright Side of Life," ele fac din Life of Brian cel mai detestat film de catre clerici al tuturor timpurilor. Desi, judecand dupa versurile pe care am reusit sa mi le amintesc, ele nu contrazic intrutotul morala crestina.

Life's a laugh and death's a joke, it's true.
You'll see it's all a show.
Keep 'em laughing as you go.
Just remember that the last laugh is on you
And always look on the bright side of life.
Always look on the right side of life.

Marilyn Manson, Atichrist Superstar

Taxat pe nedrept drept satanist, albumul care l-a propulsat din neant pe rockerul Marilyn Manson ascunde convingeri puternic darwiniste si nietzscheene, refuzand ideea existentei unei zeitati supreme, omniprezente si atotputernice, sfidand cu neobrazare orice forma de religie si institutie religioasa pentru controlul cu care acestea ii inrobesc pe oameni.

Desigur, nu trebuie sa fii Freud ca sa-ti dai seama ca in spatele acestei rebeliuni se ascundea de fapt un baietel complexat, caruia in copilarie parintii i-au bagat religia, cu biblie cu tot, pe gat. De unde si multitudinea de referinte la psalmi, pilde si personaje care apar in Sfanta Scriptura.

Manson si-a mai consumat din furia pe parcursul evolutiei carierei sale, azi fiind recunoscut nu doar ca artist (canta, joaca in filme, scrie carti si picteaza), ci si ca formator de opinie cu privire la manipularea in masa cu care se confrunta asa-zisa democratica societate americana.

My fellow americans
We will no longer be opressed by the fascism of christianity
And will no longer be opressed by the fascism of beauty
Because I see you all standing here
Trying your hardest to be cool
And trying your hardest to earn your way into heaven
So let me tell you something:
Do You really wanna be in a place that is filled with ass-holes? (The Beautiful People intro)