Claudiu Teohari, stand-up comedy: Este prea multa vulgaritate in comedie si in arta

În Monden 27 feb 2009

Se spune despre romani ca ar fi niste oameni veseli si cu simtul umorului. Din nefericire insa pentru noi, "hazul de necaz" sanatos si revigorant care ne-a ajutat, ca si popor, sa trecem peste problemele atator secole de istorie s-a transformat intr-un surogat de grotesc si burlesc, diluat cu poante seci, majoritatea frizand bunul-simt. Intr-un interviu acordat FrontNews, Teo, unul dintre membrii trupei de stand-up comedy de la Cafe Deko, vorbeste despre umorul comercial si umorul de calitate, intr-o societate in care cererea pentru vulgar si mediocru este in continua crestere.

Stand-up comedy este o forma de comedie deschisa publicului. Cum faci fata unei audiente care asteapta sa-i fie livrate glume intr-un ritm alert?Publicul intelege poantele sau se mai practica si rasul din inertie, la comanda?

Exista un moment in care publicul rezoneaza si ajunge la ceea ce americanii numesc "the funny zone" , datorita omului care si-a facut foarte bine treaba timp de 10-15 minute in care toate poantele au functionat. Asta inseamna ca de multe ori oamenii vor rade in ritm chiar daca nu mai este o gluma. Cateva minute poti sa obtii rasete doar pe baza ritmului. Daca e prima ta seara si nu esti atins de norocul incepatorului, asta te poate face sa te gandesti mai bine daca locul tau e acolo, pe scena. Plus ca la inceput ai nevoie de mult optimism. Sa te minti frumos ca esti bun. Insa dupa niste ani in care castigi experienta trebuie sa fii in stare sa inversezi balanta in sensul de a fi mai critic cu tine, ca sa-ti cresti standardele.

Cum iti structurezi discursul? Mergi pe un plan stabilit sau improvizezi pe parcurs?

Din afara totul pare pregatit si asa este, insa pana la un anumit nivel. Stand-up nu inseamna improvizatie: inseamna sa ai material pregatit de acasa, dar asta nu exclude improvizatia. Improvizatia apare atunci cand te simti destul de bine cu o gluma si o arunci publicului, ca pe o minge, sa vezi daca intra in joc. Sunt momente in care vrei sa dialoghezi cu publicul, iar in functie de raspunsul celor din sala tu trebuie sa reactionezi rapid si sa fii amuzant. De aici pana la un discurs structurat mai e mult. Un discurs structurat il pregatesti de regula pentru o sala mai mare unde nu-ti permiti sa gresesti. In Deko e cel mai simplu pentru ca acolo este laboratorul nostru, unde testam glumele noi. De multe ori urc pe scena fara sa stiu finalul unei poante noi. Stiu insa directia pe care vreau sa merg si vad la fata locului. E ca si cum as avea in spate un rucsac in care sunt toate hainele mele, pe care le stiu. Bag mana si scot la intamplare: o camasa alba, un trening rosu, un fular.

In ce masura te adaptezi la cerintele publicului?

Sa te lasi la mana publicului este o problema la care trebuie sa te gandesti inainte sa urci pe scena. Trebuie sa afli ce stie publicul, astfel incat sa-l poti conduce pe un teren cunoscut. Sa scrii glume doar pentru a te integra intr-un trend, gandindu-te ca publicului ii vor placea cu siguranta, este un pericol foarte mare: "romanilor nu le plac ungurii, hai sa scriu glume doar despre unguri!" sau "oamenilor nu le plac homosexualii, hai sa ma iau doar de homosexuali". Este total gresit pentru ca in felul acesta nu mai esti sincer cu tine ci devii un produs al unui trend. Mie imi place sa urmaresc cliseele care circula la un moment dat in societate, dar mi se pare mai interesant sa merg impotriva curentului, in sensul ca, in loc sa ma iau de homosexuali, voi scrie glume in care sa caricaturizez exact aceasta tendinta.

Ce parere ai despre "umorul comercial", facut la norma?

Umorul acesta nu este facut decat la televizor si, din pacate, la noi este foarte prost facut. Orice tara are canale publice de televiziune unde totul trebuie sa fie safe, in special umorul. Mie personal nu-mi place genul asta de umor, dar sunt convins ca se poate face mai bine decat la noi. Plus ca de multe ori umorul acesta caldut si sec nu e safe deloc, in sensul ca aluneca de multe ori in trivial, iar cei care il practica au ipocrizia sa afirme ca ei pot sa atinga resortul vulgar fara sa foloseasca limbaj murdar. Spre exemplu, Vacanta Mare, in epoca lor timpurie, erau extraordinar de buni desi, culmea, erau catalogati ca obsceni, desi nu foloseau cuvinte murdare. Totul era insinuare. Lor putem sa le acordam circumstante atenuante pentru ca in anii de comunism publicul nu era pregatit sa accepte si sa foloseasca un cuvant vulgar. Nu sunt insa de acord cu ipocrizia celor care pretind ca nu folosesc cuvinte vulgare dar le insinueaza. E ca si cum ai trage resortul umorului vulgar cu un cleste si apoi vii si te lauzi ca nu ai lasat amprente.

Citeste resul interviului pe Front News.