Cine a fost in vacanta fara atacuri de panica si tensiuni?

Mamamia1: Am sa va povestesc o intamplare prin care am trecut eu. Iesisem sa-mi plimb catelul in parc, cand a aparut o haita de caini, la prima vedere pareau agresivi, dar eu fiind obisnuita cu animalele nu m-am speriat si am incercat sa-i fugaresc de langa catelusul meu. Unul dintre ei m-a muscat de picior, nu a fost o muscatura profunda. dar m-am speriat ingrozitor.  Desi am si acum animale si le iubesc foarte mult, de la acel incident cand se apropie de mine mai mult de 2 catei simultan ma blochez, parca nu pot reactiona, imi bate inima foarte tare si stau nemiscata pana pleaca de langa mine. Acest sentiment il am doar atunci cand este vorba de mai multi catei. Stiu ca nu pot sa-mi faca nimic, dar nu pot controla aceasta reactie. Exista vreo solutie?

Carmengeorgescu: Un atac de panica am trait si eu in urma cu aproximativ doi ani cand am coborat la statia de metrou Dristor si am urcat in unul din vagoanele stationate. In vagonul respectiv persista un miros apasator de carburant ars si dupa cateva minute am ales sa plec si sa schimb vagonul, ma gandeam ca o sa mi se faca rau pentru ca aveam de mers cateva statii bune pana la Victoriei. Prin urmare, mi-am schimbat locul in alt vagon, dupa cateva minute s-a auzit un zgomot puternic, mult fum negru si dintr-o data s-au stins luminile(...)in ziua aceea, chiar am trait un atac de panica, este incredibil cum toata lumea din jur, practic nu mai judeca si toti se ingramadesc spre iesire. O iesire si atatia oameni! Sincer, atunci chiar am simtit un gol in inima, fara sa mai respir si fara sa stiu ce sa fac; am ramas statuie pt cateva momente. Oamenii nu reactioneaza in astfel de momente, panica ii cuprinde pe toti si singurul lucru la care se gandesc este iesirea; cum ajung oamenii in situatia asta, domnule dr. ?

Cicilina: vreau sa-mi spuneti daca atunci cand ma gandesc numai ca as zbura cu avionul, creierul meu se blocheaza si refuza ideea..... este un inceput de panica? De ceva timp, nu mai am curaj sa ma dau in parcul de distractii nici macar in "umbrelutze", la mare anul trecut am fost cu telegondola, si probabil din cauza ca era si noapte, am simtit ca nu se mai termina calatoria. Mainile si picioarele imi erau reci, inima imi batea foarte tare, si o ameteala imi cuprinsese capul. Foarte, foarte rau... am preferat sa stau cu capul in jos s anu maiprivesc decorul. Aceasi senzatie o aveam cu liftul... inca o mai am dar mult mai putin pregnanta... gandul ma ucide..... suspendata pe niste fire (liftul)....suspendata in aer (avionul).....etc. Ce pastile as putea lua, imi pare extrem de rau, ca nu pot face calatorii din cauza acestui "rau" de avion.

Cyucy: vroiam sa va povestesc si eu ceva care consider eu ca imi provoaca panica:am o fetita de 4 ani si de cand avea cateva luni am aflat o poveste despre un copil care era vecin cu soacra mea si care fusese in vizita la niste rude la Bucuresti si acolo copilul a facut febra, parintii au incercat acasa sa-l trateze cu ce stiau ei,insa au vazut ca nu are efect au fugit cu el la spital.dupa cateva ore,copilul a murit ,iar medicii nu au stiut sa dea un diagnostit exact a ceea ce s-a intamplat. Aceasta intamplare pe mine m-a cutremurat si vreau sa va zic ca de cate ori are febra si fata mea simt ca o iau razna.nu inchid un ochi toata noaptea, stau si o pazesc, am impresia ca are convulsii, ca tremura...sunt disperata pana isi revine,am impresia ca nici supozitorul nu-si face efect prea repede asa cum mi-as dori eu...stiu ca e ceva cu care ar trebui sa ma obisnuiesc si sa nu mai intru in panica ori de cate ori face ea febra,insa nu pot sa ma abtin.ma cert si cu sotul si-i reprosez ca el doarme cand fata are febra.

Barbie29: nu sunt o persoana panicoasa, dar de cand a dat masina peste cainele meu cand aud o masina care pune frana pur si simplu devin agitata,imi bate inima foarte tare si primul impuls este sa ma duc pe balcon sa ma uit chiar daca cainele poate este in fata mea.A trecut ceva timp de atunci,problema nu a disparut doar ca spre bucuria mea stau pe o strada care nu este prea circulata de masini.Ciudat este ca acest lucru se intampla doar cand sunt acasa.Nu imi pot explica de ce mi se intampa asta mai ales ca atunci cand s-a intamplat asta eu nu am fost de fata.

Aureliaeftene: eu nu am probleme cu oamenii din jurul meu , ci cu spatiile stramte si inchise.Nu urc niciodata cu liftul , imi este frica , ma panichez si incepe sa -mi bata inima in gat.Asa ca urc pe scari si pana la etajul 10 daca este nevoie.

Sweet_lady89: datorita unui trecut nu prea fericit si a unor intamplari cu un impact emotional foarte mare asupra mea am ramas cu niste sechele daca le pot numi asa.Mai exact nu fac fata situatiilor mai grele: acum ceva timp mi-am avariat masina (de servici) nu a fost grav. O aripa infundata. In acel moment pur si simplu nu am mai constientizat ce fac. Ganduri precum: ce-o sa zica seful, ce fac acum, unde ma duc sa o repar m-au facut sa ma blochez.Tensiunea mea arteriala a scazut, capul ma durea groaznic, eram intr-o stare aproape de lesin.si asta e un caz fericit. Pentru ca de cateva ori am lesinat din asemenea intamplari care se dovedeau mai apoi extrem de usor de rezolvat.precizez ca aceste ganduri nebunesti au avut impact si asupra sanatatii mele. nu mai lesin,incerc sa ma stapanesc si sa gandesc logic, dar durerile de cap si starea de "nebunie" mi-au ramas .practic nu pot sa gandesc logic atunci cand am mai mare nevoie.Concluzia:nu pot face fata situatiilor mai...grele si inopinante.

Rodikutza: de cand o am pe fiica mea (doi ani si jumatate), m-am transformat din cel mai calm om din lume, in cel mai stresat om.....Nu trece clipa sa nu ma gandesc la vreo posibila nenorocire....singurele momente mai linistite sunt acelea cand sunt eu cu ea. Daca o las la cresa sau la bunici, stau mereu cu o frica imensa...ma astept parca sa imi sune telefonul si sa primesc cine stie ce veste oribila... Daca fiica mea se imbolnaveste, atunci nu suport pe nimeni in preajma mea, nici macar pe sotul meu. Devin foarte nervoasa si nu suport sa aud pareri despre ce ar trebui sa ii dau ca sa ii treaca. Nu am incredere in doctori si, atunci cand merg cu fiica mea la un cabinet de pediatrie, nu plec niciodata linistita sau lamurita. Ma gandesc ca si doctorul acela este tot om si poate sa greseasca....Traiesc intr-un stres continuu..Sunt o mama exagerata? Ar trebui sa ma schimb? Sunt multe persoane care mi-au spus ca ar trebui sa ma schimb...ce sa fac?!Sa fiu indiferenta cu propriul meu copil?!

Geuta: cand stau acasa nu intru atat de repede in panica, dar atunci cand ies afara mi se pare ca tot din jurul meu ma "oboseste". Mi-e teama si atunci cand ies afara. Mi-e teama si atunci cand merg cu masina si mai ales cand intru intr-o aglomeratie!

MihaelaST:  si eu cand erau copii acasa si plecau la discoteca eram tot timpul panicata..daca se intampla ceva, stateam noptile pana dimineata cand veneau ei sa vad daca au patit ceva.

Cele 10 membre ale comunitatii Feminis nu numai ca au reusit sa se descarce pe forum de povara unor situatii amagitoare si panicate prin care au trecut si au avut sansa de a vorbi cu specialistul nostru, dar au castigat si se vor bucura fiecare de cate un set format din crema de maini si balsam de buze.

"Toata lumea se teme sa nu se imbolnaveasca fizic. Dar nimeni nu te invata cum sa iti protejezi sufletul. Pentru el oare exista "prezervativ"?" Liliana