Cele mai scary personaje din filme

Ghostface (Scream)

Altfel spus individul acela cu masca alba, a la Edward Munch, intotdeauna echipat cu cele mai noi cutite si pus pe ucis adolescenti. Ghostface e creatia lui Wes Craven (Cosmar pe Elm Street) si se supune fara sa cracneasca tuturor regulilor ce au dominat genul horror in anii ’80, atunci cand dumnealui a fost cel mai pe val:

a. Faci sex inainte de majorat = mori
b. Faci parte din echipa de majorete = mori
c. Nu crezi in asmena reguli = mori

Lista poate continua.

De ce ne e frica de el? Pentru ca nu stii niciodata cine se afala sub nenorocita de masca. Poate fi vecinul ala suspect de la 2 sau prietena cea mai buna. Si pentru ca apare mereu cand nu te astepti, de unde nut e astepti, ceea ce compenseaza pentru lipsa puterilor supranaturale.

Hannibal Lecter (Tacerea Mieilor)

Una dintre cele mai rafinate prezente ale raului, in stare sa-ti serveasca ficatul pe tava, cu garnitura de fasole fava si o sticla veche de Chianti. Anti-eroul (sau oare eroul) din tacerea Mieilor, si celelate doua filme mai putin glorioase care i-au urmat, a avut in Hopkins, pe care multi initial l-au crezut prea bland pentru rol, un vehicul extraordinar.

De ce ne e frica de el? Pentru a se joaca cu mintea ta intr-un fel in care poate doar Mr. Jigsaw din Saw ar putea-o face, scotandu-ti la suprafata monstrii cei mai intunecati.

Nosferatu

Alter-egou-ul intunecat si degenerat al Contelui Dracula, fara capa si fara replici memorabile. Vampirul chel, cu constitutie astenica si dinti de rozatoare a avut doar doua mari aparitii in cinematografia genului:

a. Prima, “Eine Symphonie des Graunes”, in 1922, o capodopera a filmului mut
b. A doua in 1979, in remake-ul lui Werner Herzog, cu un Klaus Kinski foarte credibil in rolul lui.

De ce ne e frica de el? Pentru ca, lipsit de sarmul lui Bella Lugosi, gestul muscatului de gat si suptul sangelui isi pierd tot erotismul. Nimeni nu ar vrea sa-I cada victima acestui individ uscativ, cu respiratie puturoasa si lipsa de curtoazie. Nosferatu e cel mai nesuferit vampir.

Freddie Krueger

Krueger e genul de individ pe care nu poti sa te superi, chiar daca ti-a ucis cu bestialitate mama, tatal si toti colegii de scoala. Unii ii spun charisma, simt al umorului, aura...Altii cred ca i se trage de la puloverul acela imbacsit, care ii poarta noroc. Pentru cei care au trait ultimii 25 de ani sub o piatra, Freddy e fantoma unui sociopat, ars de viu de parintii de pe Strada Ulmului convinsi ca el le-ar fi ucis copiii, acuza pentru care, in lipsa prequel-ului care ne-a fost promis, nu bagam mana in foc. In orice caz, Krueger se intoarce in cartier, noapte de noapte, prin visele adolescentilor care ii cad victima.

De ce ne e frica de el? Pentru ca are imaginatie bogata. Iar atunci cand te prinde, fii sigura ca o sa faca sa tasneasca gheizere de sange din tine.

Chucky (Child's Play)

Alt classic! Si in cazul lui putem vorbi de simtul umorului, doar ca acesta e ceva mai negru. Doar Chucky este, in fond si la urma urmei, o papusica care ucide, nu? Si inca cum! Specialitatile lui: strangularea si voodoo. Te prinde, te strange de gat si incearca sa-ti fure trupul. Dar lasand asta la o parte, Chucky este un individ misogin, pervers si badaran, iar asta i-o ierti mai greu.

De ce ne e frica de el? Pentru ca toti in copilarie am avut un ursulet/papusa/arlechin preferat cu care vorbeam si am fi vrut ca el sa ne raspunda…

Jack Torrace, gemenele Grady si doamna de la dus (Shining)

Indiferent de ecranizarea pe care o alegi – cea din 1980, a lui Kubrick sau cea din 1997, produsa pentru televiziune de insusi Stephen King – Shining ramane una dintre cele mai grandioase experiente horror trait vreodata.

Cine ne sperie?

a. Jack Torrace, tatal cu cu probleme serioase de anger management. Tentatia de a se reapuca de baut cu care trebuie sa se lupte in fiecare zi, pana de inspiratie acuta care nu-l lasa sa-si termine romanul, remuscarile in ceea ce-l priveste relatia cu fiul sau, Dany, pe care cu un an in urma l-a batut pana i-a rupt mana…astia sunt doar cativa dintre monstrii lui interiori pe care supranaturalul Overlook Hotel ii trezeste la viata.

b. Prietenul imaginar al lui Danny, Tony, si capacitatea lui de a prevedea raul.

c. Hotelul Overlook in toata maiestria lui: figurinele din gard viu din gradina, care se misca atunci cand nu te uiti, furtunul de la stingatorul de incendii care te pandeste pe culoare, camera frigorifica de la parter, camerele care parka te invita inauntru…

d. Fantomele oaspetilor din anii ’20, care refuza sa ma plece: gemenele Grady si doamna de la dus si sprieturile pe care i le trag lui Danny.

e. Distributia primei ecranizari. Nu stim cine a fost ma scary, Jack Ncholson cu al lui ranjet diabolic, sau Shelley Duvall?

BOB, Piticul si One-Arm Mike din Black Lodge (Twin Peaks)

Alt freak-show care ne da fiori. Serialul creat de Mark Frost si David Lynch a fost abandonat dupa doar doua sezoane dar asta nu l-a impedicat sa devina un fenomen cult. Cine l-a urmarit macar o data stie ca moartea Laurei Palmer e doar declicul, investigatiile facute de agent Cooper scotand la suprafata bube mult mai crancene ale micului orasel din Montana, unde linistea e doar o aparenta.

Cine ne sperie (sau mai bine zis cine nu)? Am sa-i insirui in graba, nu neaparat in ordinea intensitatii: Leland Palmer, tatal Laurei; Leo Johnson, camionagiul care isi bate nevasta cu sapunul; Nadine Hurley, femeia cu un singur ochi in stare sa indoaie fiarele aparatelor de fitness; doamna cu busteanul; doctorul Jackobi, cu obsesia lui pntru tot ce e hawaian; Mike cel cu o singura mana; piticul, batranelul cu paharul cu lapte si uriasul care ii apar in vis agentului Cooper; maiorul Garland Briggs si misiunile lui extraterestre…si, bineinteles, Bob.