Ceaiul care se potriveste starii tale

- In dimineti in care suntem lipsiti de energie si obositi, o ceasca cu ceai negru ne va face sa ne trezim foarte repede si sa "functionam"  la cote maxime;
 
- Suntem stresati si nu ne mai multumeste nimic? Un ceai verde cu gust de natura inverzita sau  cu adaos de flori de cires japonez ne va aduce bucurie si placere;
 
- E seara, ploua, e frig si ne lipseste cheful? Remediul e o ceasca cu ceai rosu (fara teina ) cu fructe exotice sau petale de flori;
 
- Te-a parasit iubitul? Incearca un ceai  verde  cu condimente si pe langa antioxidantii care te vor feri de imbatranire  iti garantez  si un tonus imediat;
 
- Vrei un moment de liniste si pace cu tine ? Incearca o ceasca cu ceai alb, ceai care are foarte putina teina dar mai multi antioxidanti decat ceaiurile verzi. Acest ceai te va face sa visezi si sa-ti muti visele in  fiecare zi pe care o traiesti.
 
Toate ceaiurile sunt obtinute din acelasi arbust, planta se numeste CEAI =  Camelia Sinensis si care are nevoie de un climat cald, umed si  creste pe  un teren pana la altitudini de pana la 2800 metri; din aceeasi planta se obtin categorii diferite de ceaiuri in
functie de  un tratament care se aplica frunzelor.
 
Casa de ceaiuri Mariage Freres clasifica ceaiurile in 8 categorii: ceaiuri albe, verzi, galbene, bleu, negre, invechite, compresate, parfumate.

Tipuri de ceaiuri

1. ceaiul alb -- este unic, numele provenind de la culoarea argintie a frunzelor si a prezentei pufului pe frunza abia iesita din mugure.
Productia este extrem de redusa, China fiind principalul furnizor de ceaiuri albe de calitate.

2. ceaiurile verzi -- sunt ceaiuri neoxidate. Ele sunt rezultatul unei preparari speciale destinate a evita procesul natural al oxidarii. Sunt doua metode de confectionare a ceaiurilor verzi:

a. metoda chinezeasca: frunzele proaspat culese sunt uscate intr-un bazin sub care este un foc la o temperature de 100 grade Celsius;

b. metoda japoneza: frunzele sunt brusc incalzite cu vapori intr-o cuva speciala. Prin acest procedeu frunzele devin mai suple si pliabile, perfecte pentru a fi rulate. Ele sunt rulate cu mana si apoi uscate, aceste operatii repetandu-se pana la o uscare definitive. Dupa aceea, frunzele sunt triate in diverse categorii. Diferitele calitati de ceai verde se disting prin culoare, aroma si frunze egale.

In Japonia, ceaiul verde folosit este ceaiul verde pudra, care se numeste "matcha". El este folosit in ceremoniile ceaiului. Dupa uscarea cu aer
cald si trecerea prin vapori, frunzele sunt taiate in bucatele mici si uscate din nou si apoi facute pudra cu ajutorul unui mojar din piatra.

3. ceaiurile galbene -- sunt obtinute din ceaiuri verzi. Dupa ce procesul de oxidare este blocat, frunzele sunt depozitate; datorita fenolului pe care il contin, se produce dupa un timp o auto-oxidare care confera frunzelor o aroma dulce si savuroasa. Ele poseda o caracteristica unica si inexplicabila: initial sunt verzi, ele devin galbene in cursul procesului natural de maturare si se pastreaza asa pana la infuzie.

4. ceaiuri bleu -- sunt ceaiuri intermediare intre ceaiurile negre si ceaiurile verzi; frunzele sunt supuse unei scurte oxidari. Se numesc "oolong" -- care se traduce prin "dragon negru" sau "Wu Yi" numele muntelui din China unde se gasesc celebrele gradini  a caror productie de ceai bleu este renumita.

5. ceaiuri negre -- sunt ceaiuri oxidate. Expertii fac clasificari in functie de aspectul frunzelor (daca acestea sunt intregi sau cu frunze
bucatele).

6. ceaiuri invechite -- se disting de ceaiurile negre prin prepararea specifica, care se efectueaza in faze successive in cursul unui lung process de fermentatie in pivnite speciale. Pe masura ce se conserva, aroma ceaiului se dezvolta si continutul de teina se diminueaza. Ceaiul devine absolute usor, iar savoarea castiga in subtilitate pana devine un ceai cu una din cele mai rare si cautate arome. Ceaiul este unic in lume, este singurul cu o vechime de 50-60 ani si este cautat de adevaratii cunoscatori.

7. ceaiuri compresate -- frunzele de ceai verde, negre, bleu, invechite sau parfumate sunt presate si apoi prezentate sub forma de pachete.

8. ceaiuri parfumate -- Chinezii pun in ceai un parfum care ii da
ceaiului mai multa savoare, fara sa faca sa dispara aroma ceaiului.

Exista 3 categorii:

a. Marii clasici: aroma de trandafiri, iasomie, orhidee, flori de portocal.
b. Fantezii: fructe exotice, vanilie, coacaze;
c. Amestecuri parfumate: melange tropical.

Nobletea traditiilor chinezesti a asociat subtilitate gustului cu placerea ochiului. Astfel, frunzele de ceai pot fi modelate cu mana in buchete care evoca stele, buchete de flori sau perle pretioase. Aceste compozitii sunt apreciate pentru frumusetea lor si transparenta in infuzie.
 
In China a oferi ceai este un simbol de reconciliere; in Tibet, inainte de un drum lung toata lumea bea ceai ca sa se intoarca cu bine; in Thailanda se ofera ceai in semn de ospitalitate; in Turcia, barbatii beau ceaiul pe strada, fiind un prilej de discutii; ofrandele budistilor inseamna si ceai; in Rusia samovarul cu ceai aduna familia ca sa le incalzeasca in acelasi timp inima si corpul. Cultul pentru ceai a facut ca englezii sa bea ceaiul de la ora 5, iar francezii sa spuna ca ceaiul Darjeeling este sampania ceaiurilor din intreaga lume
 
Degustarea si pastrarea ceaiului
 
Degustarea ceaiului este asemanatoare cu cea a vinului si are mai multe etape: mirosire- privire - gustare.
 
Mirosirea se face apropiin ceasca de nas si simtind bine aroma; putem sa inspiram aroma unui ceai care ne place cum miroase pentru a ne aminti aroma . Dupa mirosire, urmeaza privitul sau admiraratul: privim frunzele de ceai desfacandu-se orizontal sau vertical in apa fiarta , privim florile cum isi deschid petalele (la ceaiurile " fleur de buddha"  de exemplu). In cele din urma il gustam. La inceput bem putin cu varful limbii, dupa care mai sorbim de cateva ori.
 
Ceaiul uscat se pastreaza in recipiente ermetice, cu capac din metal, bambus sau lemn; astfel, culoarea si gustul se pot pastra o perioada mai lunga fara sa se altereze.
 
Ceaiul de calitate este sensibil la lumina si temperatura, deci se pastreaza mai bine la temperaturi scazute, dar niciodata in frigider  sau langa alimente de la care pot absorbi miros.