Ce alegi sa faci cu propria suferinta?

Probabil ca si tu ai momente de suferinta sau de multe ori o suferinta in sine. Fie ca este vorba despre faptul ca esti singura, ca nu ai realizari, ca esti nesatisfacuta sentimental sau sexual, ca esti pierduta, ca ai atacuri de panica sau stari frecvente de depresie. Suferinta in toate aceste situatii este resimtita. Sa vedem ce faci totusi cu aceasta suferinta.

Sa reamintesc ceea ce am spus pana acum. Am in vederea stilul unei persoane mereu pe fuga. Exemplificam cu urmatorul model: o persoana nemultumita de ceea ce se intampla in viata ei, incercand mereu sa schimbe un loc de munca, nemultumita de partener si incercand si aici sa fac ceva schimbari si in asteptarea unui miracol, a unei salvari, cel mai adesea reprezentata de un copil. Am vorbit despre relatia terapeutica ca ascultare si despre relatia terapeut - pacient.

Suferinta in viata ta

In viata fiecarei persoane exista afecte nemultumitoare, afecte care produc suferinta. Unele efemere, altele adanci. Odata resimtite ca atare, o persoana este pusa in situatia de a le aborda intr-un anumit fel. Nu este economic pentru campul psihologogic intrapsihic ca ele sa se intample ca atare si atunci se incearca o reducere a lor prin ceva. Eul este pus in situatia de intermediere intre realitate si inconstient. Prin intre aceste doua parti, elementul de suferinta poate sa fie inteles ca o incapacitate de corelare a dorintei inconstiente cu realitatea exterioara. Pulsiunea nu poate sa isi realizeze scopul in realitate si atunci este necesara o alta abordare. Ca acest lucru permite oamenilor sa traiasca in social, impreuna, sa construiasca, sa realizeze, sa concureze, etc. este un fapt cunoscut.

In acest context apare urmatoarea intrebare – ce faci cu suferinta? Intrucat ea oricum exista, intrucat este normal sa fie, intrebarea pare una esentiala pentru fiecare persoana in parte. Oricum am considera, orice relatie terapeutica are ca obiectiv aceasta intrebare – ce faci cu suferinta ta? Restul sunt consecinte ale acestei intrebari, sunt considerente mai mult sau mai putin elaborate, construite intr-un scop defensiv, etc.

Daca privim fuga ca o stare de suferinta pe care o persoana incearca sa o evacueze cu orice pret iar pentru asta este dispusa sa darame toata constructia existentei sale atunci pare ca o relatia terapeutica este locul unde acestea se pot analiza si permite fiecaruia ”sa faca ceva cu ea”.

Depunerea suferintei

Fuga nu este un continator pentru suferinta. Starile tale de anxietate nu vor fi tratate ca atare, ci vor fi mai curand evacuate aparent intr-o fuga. In mod obisnuit, aceasta depunere a suferintei se face in diferite contexte – in grup, in familie, in cuplu. Prin aceasta modalitate, suferinta va ramane si va continua sa existe si sa se transmita copiilor. Daca tu esti anxioasa, starea de anxietate va influenta intr-un mod dominant cresterea copilului tau. Copilul are acces la aceasta suferinta, la aceasta anxietate si va fi prins in acest joc al transmiterii mai departe prin legatura inconstienta.

Relatia terapeutica, cadrul terapeutic este cel care permite ca aceasta suferinta sa fie elaborata. Este o munca in sine care presupune ca rolul terapeutului este sa asculte suferinta si sa permita pacientului sa o elaboreze.

Despre toate acestea poti scrie pe forum si sistematic iti voi da raspunsurile pe care le astepti. Pentru aceasta este deschis pe forum, un loc special in care poti pune intrebari, prezenta situatii, etc.