Intr-o zi, un tanar in jur de 30 de ani, de profesie psihiatru, intra in cabinetul neurologului impreuna cu sotia sa, gravida in 4 luni. Nu, nu este un banc, ci o intamplare adevarata. Tanarul psihiatru acuza de ceva timp dureri musculare grave la nivelul picioarelor. O buna bucata de vreme le-a ignorat, crezand ca vor trece de la sine. Dar nu a fost sa fie. Dimpotriva, in ultimele doua saptamani se intensificasera simtitor, devenind aproape de nesuportat. Psihiatrul incepuse sa le interpreteze drept prime simptome ale bolii Lou Gherig, o degenerare lenta dar progresive a sistemului nervos, care in timp duce la paralizie, putand fi fatala.
Neurologul caruia i s-a adresat, un medic stralucit dar destul de sceptic, l-a ascultat cu atentie, dupa care a trecut la o serie de examinari fizice culminate abrupt cu un diagnostic surprinzator: “Domnule, sunteti perfect sanatos. Va doresc o zi buna!”.
Daca durerile musculare nu au putut fi diagnosticate medical, asta nu inseamna ca ele nu existau si ca pacientul, tanarul psihiatru, era un bolnav inchipuit. O simpla examinare psihologica ar fi putut face lumina asupra cazului. Un bun psihoterapeut ar fi tinut cont de contextul in care au aparut aceste crampe musculare – oare nu cumva au coincis cu momentul in care tanarul psihiatru a aflat ca urmeaza sa devina tata? Stresul, fie el si unul pozitiv, care acompaniaza o asemenea veste, poate lua forma unor tulburari fizice deloc superficiale. Revenind la cazul tanarului psihiatru, vestea ca el urma sa fie tatic, a fost interporetata, subconstient, ca pe o alienare intre el si sotia lui, femeia de care era indragostit urmand sa-si redirectioneze dragostea ce i-o purta catre micul nou-venit. Crampele resimtite la nivelul picioarelor ii faceau muschii sa se zbata asemeni unui fat care loveste in burtica mamei. Mesajul pe care subconstientul tanarului psihiatru incerca sa-l transmita: “Uite, si mie imi zvacnesc picioarele! Chiar daca sunt om in toata firea, nu inseamna ca nu mai am nevoie de tine”.
Cand corpul nostru incearca sa ne spuna ceva
Contrar aparentelor, cazul tanarului psihiatru nu este deloc unul aparte. Prinsi in tumultul vietii de zi cu zi, ne-am obisnuit sa traim pe pilot automat, ignorand gandurile “neproductive” care ne transmit ca ceva e in neregula cu noi. Cel mai adesea, le lasam in stand-by, cu promisiunea ca vom reveni asupra lor mai tarziu. Avem nevoie de dureri insuportabile de dinti, viroze respiratorii si infectii genitale pentru a ne da seama ca e cazul sa ne oprim si sa ne facem ordine in viata. Altfel spus, ne este mai usor sa ne exprimam disconfortul emotional in limbaj nonverbal, prin intermediul afectiunilor fizice, decat verbal, prin viu grai.
Potrivit ultimelor cercetari, acest proces, cunoscut si ca somatizare, consta intr-o serie de senzatii si simptome ale unor boli si afectiuni fizice ii afecteaza saptamanal pe aproximativ 80% dintre americani.
Somatizarea e modul prin care psihicul nostru incearca sa ne spuna ca ne simtim coplesiti emotional. In loc sa foloseasca cuvinte – “ma simt frustrat/ nelinistit/ epuizat deoarece…” - ne comunica acest lucru printr-un discomfort fizic si prezenta unor simptome care ne fac sa ne intrebam “nu cumva suntem grav bolnavi?”. Atat ca simptomele somatizarii sunt cat se poate de reale si suparatoare.
Psihosomatica sau cauzele psihice ale bolilor fizice
Bolile cauzate de stres, suparare, frustrare si oboseala cronica vor tinti catre acea particica din organismul tau care este cea mai slabita. Daca de felul tau ai probleme cu zona cervicala, asteapta-te ca dupa o zi grea la servici sa te trezesti a doua zi cu gatul intepenit sau cu dureri de spate insuportabile. Daca ai stomacul sensibil, asteapta-te la ulcer. Iar daca ai sistemul imunitar slabit, vei fi mai mereu victima gripei si a virozelor de sezon.
Bolile care, desi au origini psihice, se manifesta fizic sunt cunoscute ca afectiuni psihosomatice. Nu sunt nici pe departe inchipuite, chiar daca majoritatea medicilor se vor grabi sa-ti spuna ca nu ai nimic si ca totul se petrece doar in capul tau.
Ceea ce ii impiedica pe majoritatea medicilor sa vina cu un diagnostic corect in ceea ce le priveste este tocmai faptul ca ei sunt obisnuiti sa caute (si sa gaseasca) o cauza fizica. Pentru a prescrie un tratament eficient e nevoie de o diagnosticare a sursei de stres din viata pacienmtului. Iar aici intervine psihoterapeutul. Punand punct anxietatii si depresiilor, afectiunile fizice se vor rari simtitor.
Copiii, cei mai expusi afectiunilor psihosomatice
Un studiu recent arata ca cei mai multi copii diagnosticati cu anorexie, astm sau diabet au parinti rigizi, cu grave probleme de comunicare in cuplu pe care sunt incapabili sa le rezolve pentru ca isi dedica intreaga atentie copilului. In concluzie, copilul se va simti incurajat sa ramana bolnav, caci atat timp cat el nu va fi bine, parintii vor fi distrati de la problemele conjugale, drept urmare nu se vor mai certa, nu se vor mai desparti, nu vor divorta. Cel mic prefera acest discomfort fizic celui emotional pe care l-ar putea resimti daca parintii lui vor incerca (si nu vor reusi) sa-si resolve problemele. El se va simti dator sa fie bolnav caci doar asa va tine familia unita.
Mame deprimate, copii bolnaviciosi
Mamele care sufera de anxietate sunt exagerat de grijulii cu copiii lor, in timp ce deprimate au tendinta de a trata orice greseala, nazbatie sau julitura a micutilor lor drept o catastrofa. Contrar asteptarilor, niciuna din situatii nu contribuie la crearea unei relatii apropiate dintre parinti si copiii, ba dimpotriva. Un copil care va fi tarat la medic pentru orice fleac are toate sansele sa devina un ipohondru dependent de atentia celor din jur, sau, daca nu, se va feri o viata intreaga de acestia.
Mamele care sufera de anxietate sau depresie sau care, pur si simplu, acuza frecvent simptome psihosomatice sunt cele care isi duc cel mai des copiii la medic. Studiile arata ca influenta parentala joaca un rol crucial asupra sanatatii copiilor.
Osteoporoza si infertilitatea, alte consecinte ale depresiei?
Cerecetatorii germani raspund afirmativ. Depresia cauzeaza secretia cortizolului, cunoscut ca si „hormonul stresului”, acesta slabind densitatatea oaselor. Persoanele diagnosticate cu depresie, aflate sub medicatie, sunt sfatuite sa ia si suplimente de calciu.
In acelasi timp, cercetatorii americani au stabilit o legatura intre administrarea frecventa a antidepresivelor si problemele de infertilitate la femei. Daca depresia pune in miscare hormonii precum estrogenul, medicatia prescrisa pentru a o tine sub control inhiba productia hormonala. Studiile arata ca femeilor deprimate le este de doua ori mai greu sa ramana insarcinate decat celor care depasesc usor momentele de cumpana.
Cercetorii au descoperit un vaccin anticancer pe baza de plante
Ce sa faci pentru un somn mai linistit
