Castiga un martisor literar de la Polirom!

În 28 feb 2012

Pot participa numai utilizatorii care sunt membri ai comunitatii Feminis.ro.

Raspunde pe forum, in perioada 28 februarie - 20 martie 2012, la intrebarea "Care a fost prima carte pe care iti amintesti ca ai citit-o din proprie initiativa si care a fost impactul pe care aceasta l-a avut asupra ta?", si poti castiga unul din cele trei seturi de carti oferite de editura Polirom.

La capatul lumii si in tara aspra a minunilor, Haruki Murakami

Romanul La capatul lumii si in tara aspra a minunilor ne prezinta doua lumi diferite, doua spatii temporale, povestirile misterioase a doi naratori, care se doresc doua incercari ale disecarii propriilor identitati. Watashi, naratorul tarii aspre a minunilor, porneste intr-o calatorie de sondare a propriilor amintiri, asemenea lui Proust, coridorul cel lung pe care protagonistul face primii pasi simbolizind incapacitatea individului de a-si cunoaste sinuozitatile sufletului. Lumea in care traieste Watashi este dominata de cuvinte si sunete, pe cind cea a lui Boku (naratorul din capatul lumii), de imagini si cintece, decorul fiind redat de un oras ingradit, asemenea oraselor medievale. Cind soseste in oras, paznicul de la poarta de intrare (care isi petrece aproape tot timpul ascutind cutite) ii cere lui Boku sa-si taie umbra, subliniind ca in astfel de locuri nu va mai avea nevoie de ea. Pierderea umbrei semnalizeaza inceputul pierderii propriei identitati. Pendularea protagonistului intre doua lumi – una reala, gata sa moara, iar cealalta eterna, dar si goala de sentimente – ne face sa intelegem ca alegerea finala a lui Boku nu poate fi deschisa decit artistului care se afla undeva la granita dintre cele doua.

Ferma Animalelor, George Orwell

Ferma Animalelor (publicata in 1946) este cea mai cunoscuta satira politica din secolul XX. Cartea a fost tradusa in peste 70 de tari si este inclusa in programele scolare si universitare din intreaga lume. Orwell reuseste sa construiasca atit o povestire antrenanta (care, la un prim nivel, ar putea constitui o savuroasa lectura pentru copii), cit si o extraordinara alegorie despre sistemul comunist in particular, despre orice sistem totalitar, in general. Cind animalele de la ferma Manor isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pe moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii sint inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Prea curind insa, porcii preiau conducerea fermei, sub veleitatea inteligentei lor, si se bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant – o subtila ironie la adresa regimului comunist – poate fi inteles fie si numai raportindu-ne la ultima regula (adusa la zi) care mai ramine, intr-un final, inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.

Zaira, Catalin Dorian Florescu

In noul sau roman, Catalin Dorian Florescu povesteste viata Zairei, o foarte pretuita papusareasa in Romania anilor '60, din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial si pina in vremurile noastre. Este o fascinanta calatorie intre Europa de Est si America si totodata povestea unei iubiri imposibile care supravietuieste deceniilor. Zaira creste pe o mosie din Romania anilor '30 sub ocrotirea unei bunici mindre si a varului ei Zizi care, incercind sa-i aline singuratatea, ii insufla pasiunea pentru teatru. Razboiul si fascismul, apoi venirea comunistilor schimba dramatic soarta familiei. Singura iubire patimasa din viata ei esueaza. O fuga primejdioasa - prin Praga - ii poarta pe Zaira, pe sotul si pe fiica ei pina in America. Fire luptatoare si tenace, dar si plina de omenie, Zaira reuseste sa-si construiasca o existenta si printre straini insa nu ajunge sa fie fericita. Dupa multi ani, totul se naruieste. La batrinete, ea are curajul sa se intoarca in patrie. Cu un suflu narativ considerabil, palpitant si cu un final surprinzator, romanul contureaza imaginea unei epoci pline de conflicte dramatice. Catalin Dorian Florescu povesteste in ritm alert, cu expresivitate si forta, despre soarta unei femei care, in ciuda tuturor piedicilor, isi asculta glasul launtric intr-un secol al razboaielor si al violentei .

„Am fost de multe ori intrebat daca mi-a fost greu sa creez un roman din perspectiva unei femei. Sa incerc sa vad lumea prin ochii ei. Raspund intotdeauna ferm: Nu. Cred ca ceea ce ne uneste, pe noi toti, barbat sau femeie, este mult mai puternic si mai profund decit ceea ce ne desparte. Temele existentei noastre ramin aceleasi: dragostea, speranta, frica de singuratate, tristetea, melancolia, curajul, dorinta de libertate... Succesul acestei carti provine poate din fascinatia pe care cititorii o au fata de poveste. Unii imi scriu ca nu au mai lasat cartea din mina – si are oricum 470 de pagini –, altii, ca au chiulit de la serviciu ca sa o termine...” (Catalin Dorian Florescu)

America fara etaje, Ilf Ilia, Evgheni Petrov

America fara etaje, jurnalul calatoriei intreprinse de cei doi scriitori in Statele Unite ale Americii in intervalul noiembrie 1935-ianuarie 1936, este o carte care demonstreaza din plin nu numai umorul lor devenit deja celebru, ci si un spirit de observatie iesit din comun, sustinut de o curiozitate nepotolita. In timpul drumului cu masina de-a curmezisul Statelor Unite, de la Atlantic la Pacific si inapoi, Ilf si Petrov, secondati de neobositul si memorabilul Mr. Adams, viziteaza locuri arhicunoscute si orasele uitate de lume, celebritati si proletari, excentrici si insi banali. Observatiile lor, care surprind trasaturile definitorii ale culturii si civilizatiei americane, ramin si astazi la fel de actuale. Pentru cititorul care nu se lasa inselat de stratul de var al ideologiei oficiale, indispensabila in momentul si contextul aparitiei cartii, America fara etaje este o fresca bogata in detalii a doua lumi – a doua universuri – ale caror asemanari si deosebiri, prezentate intr-un joc ingenios de umbre si lumini, contureaza fizionomia intregului secol al XX-lea.

„Multa lume isi imagineaza ca America este tara zgirie-norilor, unde zi si noapte auzi huruitul metrourilor subterane si aeriene, mugetul infernal al masinilor si tipetele disperate si neintrerupte ale agentilor de bursa care umbla printre zgirie-nori fluturind in fiecare clipa actiunile in cadere. Este o imagine solida cu care ne-am deprins de multa vreme. Fireste, toate acestea exista: si zgirie-norii, si caile aeriene, si actiunile in cadere. Dar ele sint atributele oraselor New York si Chicago… In New York sint foarte multi zgirie-nori. In Chicago ceva mai putini. In alte orase mari sint doar citiva – doi sau trei. Ei se inalta cumva singuratici, ca niste turnuri de apa sau ca niste foisoare de foc. In orasele mici nu exista zgirie-nori. America este cu precadere o tara fara etaje sau cu unul singur.” (Ilf si Petrov)