Cand varsta devine deadline

Mariana are 62 de ani si este mama prietenei mele din copilarie. O stiu de cand eram mica si pentru acest material a fost de acord sa imi spuna povestea ei. S-a casatorit de tanara, prima oara avut ocazia sa se casatoreasca cu un tanar german, dar l-a refuzat pentru un roman, cel care avea sa devina tatal celor doi copii. “La inceput totul a fost frumos, la cinci ani de la casatorie insa a inceput sa ma bata. Bea si ma batea. Iti dai seama cum era sa faca asta in fata copiilor nostri, ce scandaluri ieseau. Venea pana si politia. Nu am indurat mult si ne-am despartit. Astfel de la 30 de ani eu am ramas singur cu doi copii pe care a trebui sa-i cresc. Era pe timpul lui Ceausescu. Lucram la cazino, deci mancarea nu era o problema. Mi-a fost greu, stii prea bine. Insa acum au crescut si sunt tare mandra de ei”, imi spune ea.

Cei doi copii au crescut practic fara tata, iar Mariana a stat fara un barbat langa ea timp de 30 de ani. Acum doi ani insa a cunoscut pe cineva. La 62 de ani sa cunosti pe cineva cu care sa vrei sa ai o relatie sentimentala nu este chiar asa usor. “A fost mai greu la inceput, dar mi-am dat seama ca aveam nevoiea de asta.
Daca vrei sa vorbim despre termene limite eu am aflat pe pielea ma ca nu exista, cel putin nu in ceea ce priveste aspectul sentimental. Cand varsta devine deadline in dragoste? Niciodata si cu asta cred ca am spus tot”.

Asadar iata marturia unei femei din care avem nu mai de invatat. Nu a renuntat niciodata sa caute pe cineva, chiar daca acest lucru s-a intamplat la 62 de ani.

In ceea ce priveste partea cealalta a discutiei, am vorbit cu doamna Irina, 54 de ani, profesoara de istorie timp de 30 de ani si mai nou anagajata intr-o organizatie internationala. Iata care este povestea ei: “Nu mi-a placut istoria la inceput, dar asa s-a nimerit. Am terminat facultatea, apoi m-am angajat ca si profesoara la o scoala generala din Capitala. Asa era pe vremea aceea, nu aveai foarte multe optiuni. Niciodata nu am fost multumita de postul acela, desi am stat acolo 30 de ani.

Vedeam ca inaintez in varsta si parca imi doream sa fac si altceva in viata. Simteam ca mi se apropie si mie termenul limita: cine ma mai angaja pe mine la 50 de ani? Totusi mi-am luat inima in dinti si mi-am dat demisia. Mi-am cautat un post intr-o companie mare internationala, am fost pe la interviuri si in cele din urma am fost acceptata aici unde sunt acum. Sunt multumita pentru ca sunt tratata cu respect.

Daca varsta a fost un deadline pentru mine? Raspunsul meu este da. Asa am simtit eu”, isi incheie povestea Irina.

Ce avem de invatat de la aceste femei? Niciodata nu este prea tarziu.

Sfat de la psiholog: " Persoanele care se sperie de inaintarea in varsta ar fi de preferat sa isi analizeze convingerile privind imbatranirea. De cele mai multe ori, aceste persoane considera ca daca nu mai sunt tinere e o catastrofa, li se diminueaza valoarea, oamenii nu le mai apreciaza, nu se mai pot bucura de viata, vor fi evitate etc. Este ca si cum nu mai valoreaza nimic.

Daca o persoana isi considera valoarea in functie de aspectul fizic si de tinerete, atunci, odata cu imbatranirea, exista sanse mari sa aiba stari depresive. De cele mai multe ori, aceste stari trec in momentul in care apar si alte motive de valorizare personala. De exemplu, cand descopera ca, chiar daca nu mai sunt tinere si frumoase, sunt apreciate din alte puncte de vedere, cum ar fi inteligenta, experienta, calitatea de bunic.

Este indicat ca fiecare dintre noi sa fim constienti ca toate varstele au cate ceva frumos. Acest lucru este demonstrat de persoanele care se bucura de viata, indiferent de varsta pe care o au. Cei care nu se bucura, pur si simplu nu au descoperit inca avantajele si placerile pe care varsta lor le-o ofera.

Va recomand sa va ganditi chiar de acum la bucuriile si avantajele varstei inaintate, ca sa stiti ce sa faceti in momentul in care anii se aduna", spune psihologul Gabi Dinu.